IuliaNe-am uitat zilele trecute la un show de stand-up al lui Sorin Pârcălab, cred că chiar la Brașov, dacă nu mă înșel. Show-ul e ăsta, dacă aveți chef să vă uitați. Dacă vă știți mai sensibili la menționarea de organe și alte tipuri de limbaj licențios, nu vă uitați, că le folosește destul de mult.
Mă rog, nu despre show-ul în sine era vorba, ci despre ceva ce a zis tipul la un moment dat. Respectiv (citez cu oarecare aproximație): Nu vă luați niciodată un partener care nu are un hobby. Pentru că dacă faceți asta, voi o să deveniți hobby-ul partenerului!
Hihi, haha, am râs. Dar în spatele chestiei ăsteia se ascunde un adevăr foarte trist pentru mulți oameni. Pentru că realmente așa e. Am văzut (și sigur știți și voi) o grămadă de relații în care unul îl sufocă pur și simplu pe celălalt și simte nevoia să facă totul împreună.
Ieșit la bere cu băieții? Sigur, dar vine și prințesa! Mers la meci? Firește, cu tot cu dânsa! Ieșit la shopping cu fetele? Clar, dar vine și iubitu’!
Sau varianta B – relațiile alea în care el trebuie să „ceară voie” ca să iasă la bere, iar după ce iese, primește din 10 în 10 minute mesaje și/sau telefoane cu „Când vii acasă?!?” E, fix despre asta e vorba – femeia aia nu are un hobby și singura ei pasiune e să îl frece pe ăla la melodie non stop.
Sau varianta B1 – în care ea iese cu fetele în oraș, la un cico sau un șoping, iar el e cel care o freacă cu mesaje și telefoane din 10 în 10 minute.
Acum, nu mă înțelegeți greșit, mi se pare normal să faci chestii împreună, în cuplu. E și mai mișto când găsești pe cineva cu care să ai interese și pasiuni comune.
Dar pe lângă astea, eu consider că fiecare om trebuie să aibă și ceva al lui și doar al lui. Trebuie să fii în stare să găsești ceva pe lumea asta care să îți facă plăcere și care să nu implice prezența celuilalt.
Iar dacă tu nu ai nici un hobby, nici o plăcere, nici o activitate, nimica-nimicuța care te face fericit strict pentru suflețelul tău… mafrend, e foarte trist.
Nu zice nimeni că trebuie musai să te apuci de colecționat fluturi sau timbre sau de fotografie sau de macrame, dar eu cred că orice om normal în căpuț poate găsi o activitate pe care să o poată face singur (sau cu alții oameni pasionați de aceeași chestie). Unde prin „singur” se va înțelege fără partener.
Ah, și mai e încă o categorie de oameni care mie mi se par foarte triști – ăia care nu au nici un hobby, nici separat, nici împreună și care efectiv nu pot sta numai ei cu ei o zi întreagă fără să simtă nevoia să se întâlnească cu alți oameni.
Desigur, sub pretextul „socializării”. Ceea ce nu mi s-ar părea o problemă că mna, cu toții avem nevoie să mai ieșim din când în când din bârlog și să mai interacționăm și cu alte ființe umane. Dar eu vorbesc aici despre oameni care, dacă vine, să zicem, o zi liberă, iar ei nu au un program de „ieșit”, intră efectiv în panică. Pentru că nu pot sta 24 de ore unul cu altul fără prezența altor persoane.
Posibil să ziceți că-s cârcotașă și mă iau degeaba de oameni, că fiecare are dreptul să-și trăiască viața cum și cu cine vrea. Ceea ce e perfect adevărat.
Numai că, din păcate, eu sunt ferm convinsă că oamenii precum cei pe care i-am descris eu mai sus nu sunt, în esență, fericiți.
Cred că aleg să trăiască în niște relații de compromis, ori din teama de a fi singuri, ori de frica gurii lumii, ori din naiba mai știe ce alte complexe și frustrări.
Nu mă apuc acum să fac psihologie de buzunar, că nu-i domeniul meu de activitate, dar dau și eu cu părerea, că e gratis.
Ziceți și voi: vorbesc prostii sau ba? Cunoașteți oameni din vreuna dintre categoriile pe care le-am enumerat eu? Și dacă da, vi se pare că sunt fericiți?
Desigur, vorbim aici strict de aparență, pentru că, într-un final, nimeni nu știe cu adevărat ce se întâmplă în spatele ușilor închise ale fiecăruia dintre noi.
Sursa foto: freepik.com
Nu bați câmpii. Eu am preocupările mele, prietenii mei și rudele mele. Soțul pe ale lui.
Și copiii la fel. I-am educat să fie fericiți singuri.
Dacă nu ești o persoană echilibrată și fericită, nu poți avea o relație fericită.
E grav când intervine dependența.
De aici, toate cazurile de certuri, bătai,răzbunare intre soți, sinucideri, monopol pe copil etc.
Asta mi se pare foarte important – să poți să fii fericit și numai tu cu tine, fără să ai nevoie musai de celălalt.
Al meu nu are un hobby anume, dar nici nu stă pe capul meu dacă-mi văd de ale mele. Mai iese singur cu baieții, se mai duce singur la rude când nu putem merge împreună. Eu la fel, greu cu timpul, dar mă uit la unele seriale care îmi plac doar mie, mai ies cu fetele sau copilul singure la mall, citesc când îmi vine și nu e musai să ne petrecem serile făcând același lucru. Ar fi groaznic să ai pe cineva să te sâcâie tot timpul. Dar am și un exemplu de cuplu în care el are hobby-urile lui și vrea să le impună și ei, și e pushy și nu-i dă deloc spațiu. Noi urâm să ne întoarcem la birou chiar și o zi pe săptămână, ea se bucură, mai scapă de acasă.
Iată, exact genul de chestie de care ziceam.
Mai este o categorie, când el sau ea are un hobby,prieteni etc și își face programul iar celălalt nu are voie sa aibe nimic decât statul în casă.Bine aici cădem în abuz deja dar uimitor eu am trăit și văzut câteva cazuri bune de așa rahat de relație.
Oh, da, din păcate sunt multe, mult prea multe situațiile de care zici 😔
Deși cred ca e mai mult o problema psihologica acolo, o frica de abandon, anxietate, un atașament nesănătos decât lipsa unei ocupații, da tot ai dreptate că astea se rezolvă înainte de a avea o relație și că nu se justifică la final de zi acest comportament toxic.
Eu cred că se pot rezolva și după ce intri într-o relație. Cu o singură condiție: să vrei…
Eu am seara mea in care ma duc cu vecinele la inot si el are seara lui in care se duce la repetitie la fanfara (+ concerte la care canta). Asta e cand noi facem babysit cu schimbul. Altfel eu ma duc la filme cu amicele mele sau la cate un concert si competitii de atletism (de placere, nu de performanta) el se duce cu bicicleta cu baietii si se uita la filme cu batai. Juniorul are si el viata lui mondena, mai activa decat a noastra 🤣.
Fara hobby’s e cumnata care e casatorita cu fratele sotului. A reusit in aproape 30 de ani sa ii distruga toate hobby-urile lu’ barbat-su. El nu poate nici singur sa se duca la muma-sa (89). Si cand au semnat niste documente oficiale, ea a venit cu el la notar. Eu si celalalt cumnat i-am lasat pe frati/ sora sa se duca singuri. El obisnuia sa faca ciclism de performanta. A incetat pentru ea. Cand a implinit 45 de ani nu s-a mai dus nici macar cu bicicleta la serviciu. A vandut inclusiv bicicletele alea bengoase pe care le avea. Banuiesc ca nici trofeele castigate nu le mai are🙄
Ea a renuntat la serviciu ca ea a lucrat destul (vreo 10 ani cu jumatate de norma) si el oricum castiga bine. Copii nu si-a dorit niciodata. Nu are si a spus de fiecare data explicit ca uraste copiii. Una peste alta, o adevarata ciudara.
Aidecapumeu ce povestești tu acolo 🤦♀️
Pentru că ai pomenit de vânzarea bicicletelor, mi-am adus aminte de următoarea povestioară:
Proaspăta soție către soț:
– Acum, că ne-am căsătorit, poate ar fi cazul să mai reduci iesitul cu bicicleta și să mai vinzi din cele pe care le ai.
Soțul îi spune, ușor surprins:
– Începi să vorbești ca fosta mea soție.
– Vai, dar n-am știut că ai mai fost căsătorit!
– N-am mai fost…
Ar fi de un tragism extraordinar ca partenera mea să îmi ceară să renunț la (bi)ciclism, din moment ce
1. Practic asta dinainte să o cunosc pe ea.
2. E una dintre puținele modalități de redus stresul și îmbunătățit starea de spirit care nu costă nimic.
Mă rog, exceptând cumpărarea bicicletei.
Dincolo de exemplul punctual, o situație din asta în care cei doi nu pot face o activitate individuală, indiferent care ar fi aceea, fără aprobare/control/whatever e tristă și nu ar trebui să existe din capul locului.
Nu mă pot imagina într-o astfel de relație.
singurul meu hobby ar fi să zac; fără telefon, tabletă, computer! așa, ca un psihopat…;
da’ nu apuc, pen’că “taaaaaatiiii!?” sau “iar rupi canapeaua?”; se mai calmează cînd le explic faptul că în majoritatea familiilor, membrii nu apucă să facă într-o viață 2 milioane de kilometri, cît am eu la volan (pînă acum);
despre cuplul ăla ciudat, în care el se duce la bere și ea vine după el, nu doar că am auzit, ci l-am văzut în carne și oase; doar că era next level, că nu-i fwtea nervii doar soțului, ci se apuca și de ceilalți: “maria știe unde ești? las’ c-o sun acum!, da’ de tine știe ioana?” etc; ajunseseră să se ascundă de ăsta iar respectivului cuplu i se spunea ZUSAMMEN!
Aia merită legată cu lanțuri de calorifer, până-i trec prostiile din cap. 😀
De acord! 🤣
La noi fiecare cu hobby-urile sale și nu ne călcăm prea des pe unghii! Suntem de 26 de ani împreună și cred că tocmai de aceea.
Vara, nevastă-mea și-o petrece la țară, împreună cu fiică-mea, mai puțin perioada când suntem plecați în concediu. Iar eu merg acolo în weekend, adică de sâmbăta de la prânz, până duminica dimineața. În felul ăsta, ajungem să ne fie dor unii de ceilalți, în loc să ne fie lehamite!
Cunosc însă și un cuplu care prestează peste tot împreună. Iar ea chiar a întrebat-o pe a mea dacă nu îi este frică să mă lase singur toată vara singur acasă! De zici că am 15 ani! 😀
Am leșinat 🤣🤣🤣
Auzi, să-i fie frică să te lase singur 🤣🤣🤣🤣
Păi și? Nu-i e frică? 🤣
Eu nu sunt de acord cu ce zice stendapistu ăla.
Adică nu e obligatoriu că tu vei deveni hobby pentru partener, dar e numai vina ta dacă lași ca asta sa se întâmple.
Acu 23 dă ani eram pe amantlâc cu o jună vecină, văduvă, posesoare de copchi. Eu iubeam și practicam alpinism. Am dus-o și pe ea la o plimbare la Bușteni, impreună cu kindăru și le-a placut foarte tare. M-a intrebat dacă ieșim și next vichend. “Sorry, sis dar ma duc la cațărat”. “vin si eu!”. “nu orea poți ajunge unde se avantă vulturii, că e ceva mai mukt decât desfăcut cracii”. “Păi ar trebui să mergi acolo unde pot merge și eu”.
Am mai mers de câteva ori prin patul prin care putea ea să meargă.
M-am căsătorit cu o parașută…. Ăăă… Parașutistă, dar așa glumesc io cu Oldjana. Între timp am schimbat sporturile, eu cu băieții la bere, ea bere cu fetele.
De acord, e în mare parte și vina ta, dacă accepți să ajungi în situația asta.
De ce ai face-o… Nu știu. Probabil cu zicea @Mirabela mai sus – ceva probleme la căpuț, temeri, anxietăți, habar n-am. Dar în esență e trist.
Corect Lenuș! (Poate ai văzut stand-up-ul celor de la Divertis).
In Ro aveam schiul și ieșirile cu colegii la o bere. Aci m-am luat cu pescuitul. Fiu-miu merge in fiecare lună la întâlniri cu mașini, și și-a luat și jucărie cu care sa meargă acolo și cu care se dă pe dealuri. Deci, da. Oricum, și dacă nu ai nu transforma partenerul in hobby-ul tău.
Acolo n-ai pe unde să ⛷️ pe nicăieri? Nu se face niciodată suficient de frig prin tăt Ozul ăla?
În rest… Dap.
Mult timp gândeam așa. Poate și educația, exemplele din familie, mintea necoaptă. În ultimii ani, m-am schimbat. Îmi place să fac lucruri și singură, cu o prietenă etc, fără partener, nu văd nimic ciudat la asta, e chiar sănătos. Si el la fel, poate să se ducă liniștit unde vrea. Nu înseamnă că ne iubim mai puțin, că ne urâm sau mai știu eu ce. E normal să ai și independență într-o relație.
Să știi că da, cred că contează mult ce vezi în jur, la familie, la cunoscuți…
Și nu, nu e absolut nimic greșit să vrei să faci chestii singur. Ba e super sănătos, zic eu.
Da, de acord, e sănătos. Parcă altfel te simți într-o relație când ai și libertate, mai încrezătoare, sigură pe tine, dar și pe relație.
Personal, în familia mea, nu am văzut ca femeile să aibă libertatea asta
Exact!
Din păcate, cred că sunt în continuare multe familii unde femeile au drepturi și libertăți muuuuult sub ce privim noi drept “normal” 😐
La relatia actuala mi se pare ca suntem prea indepedenti. Bine, suntem si trecuti de 30, fiecare are background-ul lui, munca, ideile lui. Oricat de pregatit zici ca esti tot trebuie abordare diferita. Ca sa raspund la intrebare: noi avem prea multe “hobby-uri” :))
Când zici “prea independenți” te referi la faptul că simți că există o distanță între voi?
Altfel, eu nu cred că poți să ai prea multe hobby-uri. Evident, atâta timp cât ele nu îți afectează negativ restul aspectelor vieții.