Duminică seara, ora de culcare.
– Maaaamiiii (în timp ce își șterge temeinic mucii proaspăt dobândiți de la grădi cu mâneca de la pjiama)!
Duminică seara, ora de culcare.
– Maaaamiiii (în timp ce își șterge temeinic mucii proaspăt dobândiți de la grădi cu mâneca de la pjiama)!
Dacă zilele trecute, când scria Vasilescu despre grupurile de mămiki, am privit toată chestia cu umor, m-am distrat și cam atât (bine, asta mi-a atras ulterior expulzarea de pe un faimos grup, condus de o vajnică urmașă a lui Arsenie Boca, cu tot cu arătat cu degetul și plasat pe stâlpul infamiei, dar asta e o poveste pentru altă ocazie), azi m-am enervat de mi s-a umflat vena aia groasă, aia de se umflă rar, da și când se umflă, se umflă tare și face să iasă unguroaica din mine…
Dar mai întâi, o mică lămurire: ce sunt, mai exact, mămikile? (mic disclaimer: această definiție nu are pretenția de a fi exhaustivă, ci reprezintă strict punctul de vedere al autoarei) Așadar, mămikile sunt acea specie de ființe de sex feminin care au avut abilitatea de a da naștere unui pui viu și care, odată cu această realizare, au impresia că au căpătat și un soi de inteligență dincolo de nivelul unui muritor obișnuit.