Alandala

O dimineață obișnuită

Mă trezesc ca omul, mă rostogolesc din pat și ajung cumva, cumva, în bucătărie. Pentru cei care nu mă cunosc, eu sunt departe de ceea ce ai putea numi „o persoană matinală”. Dimineața sunt mai degrabă o combinație între un Grinch, o harpie și un dragon. Asta până reușesc să îmi torn pe gât prima cană de cafea. După asta, harpia și dragonul pleacă, mai rămâne un pic Grinch-ul.

Soțul din dotare știe asta, așa că evită cât poate interacțiunile cu mine până când nu termin licoarea vieții. Copilului, în schimb, nu-i prea pasă, deși am încercat să îi explic că mami nu e prietenoasă dimineața, mami are nevoie de cafea și apoi redevine simpatică. De obicei, se uită zâmbind la mine, zice Bine, mami, pleacă în treaba lui și după 10 secunde emite un Maaaaaamiiiii sonor, urmat, de obicei, de vreo doleanță care poate fi îndeplinită musai numai de mă-sa. %^%##@*&@$!

Alandala

De ce nu mai sărează sarea cum trebuie?

Nu știu alții cum sunt, dar eu în ultimii ani am o problemă. După cum v-ați dat probabil seama încă din titlu, cu sarea. Mai exact, cu capacitatea sării de a săra sau a nu săra.

Și problema mea e următoarea: sarea care se găsește în comerț în ultimii ani, fie nu sărează mai deloc, de trebuie să pui ca apucatu’ în mâncare să se simtă ceva, fie sărează de faci mâncarea numa bună să fie linsă de vaci, că de mâncat de către oameni nu prea mai e…