Ajungi în bucătărie, te uiți ca vaca, că nu mai știi neam ce dracu cauți acolo. Te apuci să ronțăi niște alune, dacă tot te-ai împiedicat de ele. Apoi bei un pahar de apă, cică hidratarea e bună (și) la creer.
Category: Alandala
Iulia
50 de chestii aleatorii despre mine
Azi am decis să vă fac cunoștință un pic mai bine cu nebuna din spatele vorbelor pe care le citiți aici, așa că, iată: complet aleatorii și fără vreo ordine anume, 50 de chestii despre mine.
Singur(ă) acasă
Am tot vrut să vă povestesc, dar cumva cred că încă nu am reușit să îmi revin din uluiala norocului care a dat peste mine săptămâna trecută. Iar norocul ăsta a fost, nici mai mult, nici mai puțin, decât faptul că am rămas singură acasă timp de patru, dada, 4 (patru) zile întregi. Bine, prin singură se va înțelege cu câinii și pisica. Dar fără alte ființe umane în jur. Pentru prima dată în patru ani și ceva de când există fiul nostru copilul pe lumea asta, a fost plecat undeva fără mine, numai cu tatăl lui. Și asta nu numai preț de câteva ore sau o zi, ci timp de patru zile întregi-întreguțe!
Dialoguri matinale #5.1 și 5.2
Copilul urma să plece de acasă pentru 4 zile, împreună cu tatăl lui și împreună cu o fetiță plus tatăl aferent ei.
Excursia, planificată de mult și foarte așteptată. Toate bune și frumoase până în dimineața plecării. Când s-a dezlănțuit jihadul lacrimilor și jelaniei. Copilul nu mai voia neam să plece de acasă fără mă-sa.
Dialoguri matinale #4
Se trezește copilul de dimineață, de data asta fără a necesita asistență la trezire din partea părinților săi.
Coboară, se întâlnește cu tac-su.
Interviu cu Mihai Vasilescu
Că tot a fost ieri zi cu Moș și cadouri și d-astea, m-am gândit să vă fac și eu astăzi un mic cadou și să vă ofer un interviu cu un domn aflat în floarea vârstei și în cea mai bună formă a vieții sale (ce, rotund e o formă, da?).
Așadar, azi vă ofer ocazia unică de a arunca o privire prin cotloanele minții lui Mihai Vasilescu – omul, bloggerul, legenda!
Cum am pierdut unul dintre câini
Și în timp ce prin cap mi se derulau cele mai apocaliptice și negre scenarii, intru înapoi în casă, cu gândul să îl sun pe Fritz, să lase dracului și plimbare și tot și să vină urgent acasă, că am pierdut cătzaua. Pun mâna pe telefon, stau cu inima cât un purice anemic, că de multe ori ăsta n-are semnal prin pădure pe unde bântuie cu câinii… Sună… O dată, de două ori… Într-un târziu îmi răspunde…
O dimineață obișnuită
Mă trezesc ca omul, mă rostogolesc din pat și ajung cumva, cumva, în bucătărie. Pentru cei care nu mă cunosc, eu sunt departe de ceea ce ai putea numi „o persoană matinală”. Dimineața sunt mai degrabă o combinație între un Grinch, o harpie și un dragon. Asta până reușesc să îmi torn pe gât prima cană de cafea. După asta, harpia și dragonul pleacă, mai rămâne un pic Grinch-ul.
De ce nu mai sărează sarea cum trebuie?
Nu știu alții cum sunt, dar eu în ultimii ani am o problemă. După cum […]
