Alandala

Așa nu se mai poate!

Vine un moment în viața fiecăruia dintre noi când ne vedem, din diverse motive, puși în fața situației în care pur și simplu lucrurile nu mai merg așa cum sunt și trebuie să facem ceva.

O schimbare, un efort, un ceva, acolo, pentru că pur și simplu așa ca până acum nu se mai poate.

Ei bine, pentru mine, acel moment în care am știut că trebuie să fac ceva a fost fix azi dimineață.

Alandala

Nu înțeleg #2

Vineri am fost la București, pentru ca să duc la tuns, frezat și odicolonat cățelul pe nume Fred, deoarece domnia sa urmează să participe la diverse concursuri naționale și internaționale.

Dar nu despre potaie este vorba astăzi. Ci despre trafic. Mai ziceam și zilele trecute că-s chestii pe care nu le înțeleg legate de comportamentul unora la volan.

Ei bine, vineri am avut ocazia să mă întâlnesc cu 3 astfel de chestii pe care nu pot să le înțeleg nici moartă.

PS: Poza nu prea are nici o legătură cu textul, dar e prea frumușel purcelul ca să nu mă laud cu el. Cra-cra :))

Alandala

Nu înțeleg

Băi fraților, e o chestie pe care mintea mea nu poate să o priceapă nicicum. Oricât m-aș strădui să găsesc o explicație, oricât mi-aș stoarce creierii și oricât m-aș strofoca să încerc să găsesc măcar un singur motiv, oricât de mic-mititel ar fi el, un lucru nu-l înțeleg și pace.

Alandala

Cavalerii cruciadelor abandonate

Am (re)descoperit în ultimele zile o specie de oameni care-mi plac deeeeeosebit de mult. Not. Și anume fix ei, cei din titlu – cavalerii cruciadelor abandonate.

Dar ca să înțelegeți despre ce bat eu câmpii cu spor aici, haideți să vă fac un scurt profil al acestor personaje, că sigur aveți și voi astfel de specimene prin preajmă sau le-ați întâlnit măcar o dată în viața reală ori în cea online.

Alandala, Gânduri

Afară gardul și-năuntru…

Știți voi vorbele alea de duh cu „nu judeca o carte după coperte” și „aparențele înșeală” și altele din același registru? Firește că le știți, că sunteți oameni inteligenți.

Hai să vă povestesc cum am avut eu zilele trecute parte de o experiență care nici c-ar fi putut ilustra mai bine cele de mai sus.

Alandala

În spatele telefonului inteligent

Nu știu în alte domenii cum și care mai e situația, dar în industria noastră multă lume a trecut aproape exclusiv pe WFH. Așa că, la fel cum eu răspund la mesaje și mailuri mai din mașină, stând la semafor, mai în timp ce șterg un praf sau amestec într-un pilaf, e foarte posibil ca și interlocutorul meu să facă fix la fel.

Și mă gândeam că, înainte de inventarea telefoanelor ăstora inteligente, așa ceva nu prea era posibil. Adică mna, lăsând la o parte faptul că nu existau uatsap și toate celelalte mijloace de comunicare instant. Dacă aveai de vorbit cu cineva, te plantai frumușel lângă aparatul de telefonie fix și acolo rămâneai proptit până când terminai discuția.

Alandala

Raport de situație – iulie 2023

Ca să nu revin aici așa, precum măgarul apărut din ceață și pentru că mulți dintre voi mi-au scris în privat să mă întrebe de sănătate, vă fac aici un scurt rezumat al ultimelor luni (aidecapumeu, mă apucă jalea când îmi dau seama de când am lăsat locul ăsta în paragină).

PS: poza n-are nici o legătură cu textul, doar mi-a plăcut, inspirată fiind de discuțiile de ieri despre limonăzi și alte beuturi estivale 😁

Alandala

Aoleeeeeeeeeu!

Maicăăă, ce praf s-a pus pe aici!

Pfiu, pfiu, piei, drăcie! Ia uiteee, au apărut și păianjeni pe la colțuri!

Ia stai că acuș înșfac io cârpa, aspiratorul și mopul, dau și cu oleacă de Raid pe la colțuri și scoatem la lumină garsoniera asta părăsită.

Alandala

Obiecte aleatorii sau misterul lui „Cum a ajuns asta aici?”

Azi dimineață, foindu-mă eu de colo-colo prin casă, încercând să mai pun chestii la loc, să mai organizez una-alta după ce am scăpat de copil și bărbat, am ajuns și prin bucătărie și m-a bușit oleacă râsul.

Nu, nu pentru că bucătăria mea ar fi deosebit de amuzantă sau pentru că-mi zice frigiderul bancuri. Deși zic cinstit, aș aprecia așa ceva, să mă vadă frigiderul că-s ciufută într-o dimineață și să-mi zică 2-3 bancuri, să mă râd.

Dar divaghez. Motivul care m-a amuzat a fost un șurub. Dap, fix un șurub.

Alandala

Marea Curățenie

Așadar, dragi tovarăși și pretini, am zis să mă apuc și io de Curățenia de Paști. Am zis să încep cu covoarele, să le scot din casă și să-l pun pe alde Fritz să bată la ele ca la fasole. Mda. Numai că mi-am dat seama că avem două probleme: prima – n-avem bătător de covoare. A doua – n-avem covoare.

Adică avem. Unul. Supranumit și unicul. În cameră la copil. Are un metru 20 pe un metru 20. E d-ăla cu străduțe, un pic mai gros decât un fular și îl scutur bine bine în fiecare săptămână, când dau cu aspiratorul la el în cameră.

Deci bătutul covoarelor a cam picat.

Alandala

Cum stați cu catrafusele?

Probabil mulți dintre voi, la fel ca mine, faceți parte din generația cu părinți care au funcționat (și mulți încă funcționează) pe principiul „lasă, că nu știi când ne trebuie” sau „păi cum să arunc, e încă bun!” atunci când vine vorba despre lucruri. Și probabil că mulți dintre noi am și moștenit meteahna asta, la un nivel mai mult sau mai puțin conștient.

Eu mărturisesc sincer, mă lupt într-una cu instinctul de a nu arunca chestii. De la haine, la obiecte de bucătărie, accesorii, chestii de-ale câinilor sau copilului. Deși de multe ori realizez că obiectul respectiv e inutil, o voce din capul meu țipă ca disperata: Nuuuuuuuu! Că nu se știe când ți-o trebui!!!

Cu multă voință și mult exercițiu, reușesc de cele mai multe ori s-o potolesc pe nebună și să mai scap de catrafuse. Dar e un proces continuu, nesfârșit.

Alandala

Blonda și streptococul

Miercuri am decis că nu mai merge, mă duc și eu la medic, că mai mult ca sigur am luat carcalacul de la fi-miu.

Acu, tre să înțelegeți că asta e o decizie pe care am luat-o în contextul în care eu sunt genul mai degrabă bărbat când vine vorba de mersul la medic. Adică funcționez de obicei pe principiul că dacă n-am murit până acu, o să supraviețuiesc și de data asta. Și dacă nu mă simt în pericol de sucombare iminentă, nu prea calc pe la oamenii în halate albe. Iar pastile tot așa, nu iau decât dacă simt că altfel amenință să-mi bată coliva-n chept. Deci vă dați seama că-mi era destul de rău dacă am decis de bună voie să mă duc să mă caut.

Alandala

Relația ca hobby

Ne-am uitat zilele trecute la un show de stand-up al lui Sorin Pârcălab, cred că chiar la Brașov, dacă nu mă înșel. Show-ul e ăsta, dacă aveți chef să vă uitați. Dacă vă știți mai sensibili la menționarea de organe și alte tipuri de limbaj licențios, nu vă uitați, că le folosește destul de mult.

Mă rog, nu despre show-ul în sine era vorba, ci despre ceva ce a zis tipul la un moment dat. Respectiv (citez cu oarecare aproximație): Nu vă luați niciodată un partener care nu are un hobby. Pentru că dacă faceți asta, voi o să deveniți hobby-ul partenerului!

Alandala

Cum e cu egalitatea între femei și bărbați – dreptul la replică

Doamnelor și domnilor, în această dimineață în tumultuosul online românesc a fost lansată o provocare. Iar cel care a lansat-o a fost nimeni altul decât prietenul nostru Vasilescu.

Astfel, domnia sa a purces la a întocmi o listă cu lucruri care ar putea stabili cu adevărat și pentru totdeauna egalitatea între femei și bărbați pe planetă.

Și dacă tot avem parte de opinia dânsului, iaca, mi-am stricat planurile pentru textul de astăzi și nu m-am putut abține să nu notez și eu aici câteva gânduri. Că nu de alta, dar ce s-ar face internetul fără părerile mele?