Iulia…nu!
Stați că vă spun imediat despre ce tip de oameni este vorba.
Este vorba despre tipul de oameni care vor ceva de la tine, dar nu-s în stare să ofere din prima toate informațiile de care ai nevoie, astfel încât să le poți oferi un răspuns clar, fără să mai fie nevoie de un ping-pong de mailuri, mesaje sau telefoane.
Două exemple concrete din ultimele 2 zile:
Primul: primesc mesaj pe LinkedIn că cineva caută traducător pentru un proiect, oare aș fi interesată?
Zic ok, să zicem că aș fi, dă-mi niscai detalii. Vine prompt răspunsul. La fel de criptic precum cel inițial: combinația de limbi e asta cu asta, ar fi vorba despre X volum de muncă.
Păi bun, ok, dar zi-mi cum se procedează? Ce soft se folosește? Cum vin proiectele și cum le livrez eu la rândul meu? Cum funcționează facturarea/decontarea? Care-s termenii de plată? Dă-mi o mostră de conținut care va trebui tradus, să știu dacă mă bag sau nu… Și tot așa.
Practic, în loc să facem un schimb de 2 mesaje, deja am ajuns la vreo 4 și eu tot nu știu exact ce și cum.
************************************************************
Al doilea: primesc un heads-up de la un client – are nevoie de o traducere. Clientul final (deci clientul clientului meu, cum ar veni) trimite un mesaj de genul „Am nevoie destul de urgent de treaba asta”. Punct. Nu tu termen când ar avea nevoie, nu nimic.
Firește, ca să pot spune dacă mă pot ocupa de treaba respectivă, întreb: Când e nevoie? Mi se răspunde: Stai să întreb clientul. Care client, firește, va răspunde la un moment dat. Probabil după ce au trecut deja câteva ore și lucrurile au devenit ȘI mai urgente.
Timp în care eu stau și mă scarpin sub chipiu, neștiind dacă va trebui să sar în bocanci și să mă apuc de treabă sau mai am timp să fac altceva. Păi nu era mai simplu să fi spus frumușel: Asta-i treaba, e nevoie de ea până la momentul X.
Noooo, nu mai bine ne complicăm noi viața, și mai facem schimb de 2-3 mailuri ca să aflăm niște informații pe care le-am fi putut primi dacă expeditorul mailului ințial și-ar fi luat 1 minut în plus, ca să scrie tot ce trebuia?
Că de ce să fie lucrurile simple, când pot fi complicate, nu-i așa? [insert aici dat ochi peste cap cu zgomot]
Undeva pe lumea asta sigur e deja ora 5, așa că aș putea să-mi deschid o bere, nu?
Sursa foto: Image by cookie_studio on Freepik
Un al treilea exemplu e atunci cand omul iti da prea multe detalii si tu nu mai stii ce a cerut de fapt. In loc de “keep it simple”. Asa e colegul meu. Incepe sa explice ceva si la sfarsit esti mai in ceata decat cand ai inceput discutia🙄😐
Ah, da, și varianta asta e adorabilă 🙄
Bineînțeles… mă refer la bere. 🤣🤣🤣🤣
🤣🤣🤣🤣🤣 Mulțumesc pentru confirmare 😂
io am aflat din surse sigure că-i gata vara, așa că am achiziționat o tablă de slană, să margă cu palinca ceea; și cu covidu’; îi voie?
Îi. Trimiți și la mandea pă curier o țâră? Nu mult, așa, dă pohtă. De slană zic, pălincă nu servesc.
O, da, și mie îmi vine să-i spintec pe ăia care se exprimă atât de ambiguu și folosesc termeni ca “urgent”, “nu-i nici o grabă”, “zilele astea”. Spune-mi naibii “marti la 18”, sau “luni dimineață”, de exemplu, că poate eu prin “urgent” înțeleg altceva decât tine! Nu?
Exact! Poate pentru mine urgent azi e să închid taraba și să-mi văd de weekend 🤷♀️
Cam așa și în domeniul medical. “Bună ziua, sunt Cutărică, mă doare capul de 2 zile. Ce să iau?” Asta evident când sunt în concediu, nu am fișa și nu știu ce alte boli mai are, ce medicamente, alergii.. și apoi aștept detaliile, că “trebuie s-o întreb pe nevastă-mea, ea îmi dă pastilele” 😁
Deci pe lângă adrenalină, nevestele ne mai dau și pastile? Bine de știut!😂
😂😂😂 Știu că nu e de râs, dar..
😂😂😂
Mă duce cu gândul la „habarniștii” lui Vasilescu!
Da, cred că se pot încadra oarecum tot p-acolo.
Unii asa isi isi justfica timpul alocat unui proiect si suma facturata la final de luna. Numarul de mail-uri/abordari si risipa de energie, nu in eficienta si proiecte finalizate. Ca doar nu s-or apuca sa isi caute de lucru in alta parte, tocmai acum cand au invatat cum sa se prefaca ca muncesc.
Da, cred și eu că unii efectiv sint că au muncit și-și merită leafa mai mult dacă scriu cinșpe mailuri în loc de unul…
E vorba de organizare și respect pentru timpul altuia.
Oamenii aceștia nu au așa ceva.
Posibil 🤷♀️
O bere sigur merge, e și weekend îndată.
Asta îmi amintește de un unchi. Nu are el multă școală, dar e pasionat și priceput la multe lucruri, printre care se regăsesc și instalațiile sanitare. Așa că atunci când am nevoie de câte ceva în domeniul ăsta, apelez la el. Îl iau și mergem la un depozit din apropiere, să cumpere toate componentele necesare numai că nu știe exact ce să ceară. Știe ce îi trebuie, doar că nu știe numele pieselor respective. Așa că cere în felul lui numai de el înțeles. Mă distrează mereu fața vânzătorului care primește „blue screen” ori de câte ori se lovește de câte o cerință de la el. Singura soluție e să fie lăsat între piesele din domeniu și să își ia el de acolo tot ce îi trebuie. În final, lucrarea îi reușește, dar până la ea, haz mare la depozit.
Important e că se descurcă omul, nu? 😁
Variantă: zice șefu vezi că te-am înscris la sesiunea de comunicări ( a firmei la care lucram) Io: bine șefu când trebe lucrarea? El: Peste 2 luni. Dar un rezumat de jumă de pagină în română și engleză trebuie trimis mâine pe mail. Io: până mâine să caut tema, titlu, rezumat+ traducere? (😡) El: nu că titlul l-am trimis eu aseară. Vezi că ti-l firwardez și ție..
Aidecapumeu 🤦♀️ făceam avc direct!
Io-s de acord cu berea, la restul nu mă bag.
Am o problemă mare cu acest cuvânt: urgent! Păi urgent pentru mine e amu’ ni! Și puține sunt lucrurile care se pot rezolva amu’ ni! Că poate trebuie să își desfacă omu’ o bere, ceva…
Io n-am nici o problemă cu “urgent” ăsta, numa să-mi zici ce înțelegi tu prin urgent. Fix cum zici – poate pentru mine e amu, pentru tine e poimarți 🤷♀️
Între timp mi-am pus un pahar de vin și mă uit la un serial. Deci, noroc 🥂
Varianta mea: la mine la serviciu, sunt situații în care vin oameni sa le eliberez mai urgent un anume document către băncile la care sunt clienti. Dacă ei nu se prezintă la ghișeu, eu îl trimit oricum pe mail sau prin posta, cam în 48-72 de ore. Dar vine un nene/tanti la ghiseu: va rog, am nevoie azi la banca, îl iau și îl duc eu personal, nu trebuie sa îl trimiteți cu posta, e cea mai mare urgenta posibila de pe lumea asta. Zic: bine, îmi lăsați număr de telefon și sun eu când e gata. Dar în 10 minute e gata? Nu știu, trebuie semnata mapa de corespondenta la conducere, în cursul zilei, așteptați sa va sun. După un ping-pong: dar va rog acum – dar așteptați sa va sun, îl conving sa plece. Ma dau peste cap, fac documentul rapid, amân alte urgente, fac anticamera sa îl semnez, timp în care mai puteam sa fac altceva productiv, și il sun: puteți veni sa ridicați țidula. Aaaa, dar nu ma mai întorc azi, trimiteți l prin posta. Pam Pam!
Ugh. Genul ăsta de oameni merită un loc special în Iad 🤯