IuliaMi-am salvat screenshotul cu comentariul de mai jos acum ceva vreme, în primul rând pentru că m-a distrat teribil și în al doilea rând pentru mi-a dat ideea pentru articolul ăsta.
Comentariul este ăsta:
A fost lăsat la articolul ăsta și nu mai țin minte cum a ajuns discuția la poșetele damelor. Însă ce știu cu siguranță e că aceste cuvinte conțin mult adevăr.
Așa că m-am gândit să vă povestesc două întâmplări legate de poșete. Dar mai întâi, o mică precizare: n-am nici o pisică mică în geantă (cred…), dar în rest, cred că, dacă scotocesc bine, e foarte posibil să găsesc cam tot ce e enumerat mai sus, plus încă vreo 2-3 chestii.
Prima nu e chiar o întâmplare, ci mai degrabă o realitate cotidiană a vieții mele. Mi se întâmplă frecvent să mă duc la cumpărături la magazinul sătesc. La început, când luam o pâine cu cartofi, vreo 4 beri, 6 cremvurști, 1 kil de roșii și 10 ouă, doamnele de acolo mă întrebau cu amabilitate dacă nu-mi trebuie și sacoșă.
Și, de fiecare dată când răspundeam: „Nu, e în regulă, mulțumesc, am loc în poșetă”, leșinau de râs. Pentru că da, îmi încap lejer în poșetă cele de mai sus și mai rămâne și un pic de loc :))
Între timp, doamnele de la magazin s-au obișnuit cu mine, ba chiar au ajuns să se mire dacă uneori chiar cer sacoșă, își lungesc gâturile de după tejghea să vadă mai bine și mă întreabă uluite: „Da ce s-a întâmplat, mămică, azi n-ai poșeta la tine?”
Pentru că da, uneori mai port și eu poșete de dimensiuni normale. Adică în care, pe lângă cele necesare, mai încape maxim o bere-două, nu mai mult.
A doua mi s-a întâmplat acum ceva ani. Mă rugase maică-mea să mă duc să depun niște documente la instanță.
Nu știu cum e la alte instanțe din țară, dar presupun că e la fel cam peste tot. Povestea mea are însă loc la Brașov. Aici, când intri în clădirea care adăpostește Tribunalul și Judecătoria, trebuie să treci de un detector de metale și de un gardian.
Și procedura e cam așa: lângă detectorul de metale e o măsuță. Pui acolo geantă, acte, sacoșe și ce alte acareturi mai ai. Apoi treci prin detectorul de metale. Ăla piuie în 99% din cazuri. Că deh, mai ai la mână un ceas cu curea metalică, mai o cataramă la cureaua de la nădragi, mai niște bumbi de metal la sacou ori naiba mai știe ce altceva care declanșează aparatul.
După ce piuie ăla, jandarmul te invită politicos să treci în partea cealaltă, te întreabă despre potențialii declanșatori și te scanează din cap până în picioare cu un alt detector, din ăla de mână. Își dă seama de unde vine piuitul, îi demonstrezi că e vorba despre o cataramă de curea, nu de vreo grenadă sau altă chestie periculoasă și cam aia e.
Cam aia e, legat de persoana ta. Că apoi urmează inspectarea bunurilor pe care le ai asupra ta și pe care urmează să le introduci în instituție. Așa că da, jandarmul te controlează, la propriu, în poșetă. Însă cel care era de serviciu în ziua aia, cred cu tărie că și-ar fi dorit să n-o fi făcut. Și o să vedeți imediat de ce.
În drumul meu de la birou spre Tribunal, trebuia să traversez un ditamai bulevardul. Și, la vremea respectivă, unicul loc prin care puteai traversa legal era un pasaj subteran (între timp au făcut o trecere de pietoni semaforizată în dreptul Tribunalului, dar pe atunci nu exista).
În pasajul respectiv existau și există numeroase gherete. Care mai un Fornetti, care mai o apă minerală și-o gumă de mestecat, care mai niște detergenți… D-astea. Practic, un mic bazar subteran de unde mai puteai achiziționa una-alta.
Printre gheretele alea, tocmai se deschisese una care avea și diverse textile. Prosoape, fețe de masă, șervete de bucătărie, chestii de genul ăsta. Și, printre ele, chiloți. De damă și bărbătești. Culmea, de la Jolidon. Mie îmi plac produsele Jolidon (nu fac reclamă, numa zic).
Așa că, în momentul în care, mergând eu agale dintr-o parte a pasajului în alta, colțul ochiului a înregistrat chiloții și eticheta, am fost atrasă de respectiva tarabă precum molia de bec. M-am oprit, mi-am cumpărat vreo câteva perechi de budigăi colorați și am plecat mai departe.
Am ajuns la instanță. Am trecut de detectorul de metale. Și a urmat inspecția poșetei. Pe vremea aia aveam destul de multă ordine în poșetă, adică aveam lucrurile grupate pe diverse categorii și puse în diferite… recipiente, să zicem.
Aveam un portfard în care țineam chestii legate de machiaj, o cremă de mâini și altele similare, aveam un mic toc în care țineam niște pixuri, o altă chestiuță mai mică gen portfard în care aveam buline (de cap, de burtă, de febră și diverse alte afecțiuni că mna, nu știi niciodată când te lovește vreo boleșniță pe drumuri) și tot așa.
Cred că aveam în total vreo 4-5 „recipiente” din astea, plus o agendă, telefonul, încărcător, chei, portofel și așa mai departe.
Domnul jandarm își trage mănușile de unică folosință pe mâini și se apucă foarte tacticos să inspecteze conținutul genții. Nu apucă însă să ajungă prea departe, că de mănușă i se agață delicat o pereche de budigăi mov cu danteluță.
Și, pe măsură ce mâna lui se ridica din adâncurile poșetei, că mna, din reflex, omul scotea un obiect, îl ridica puțin să îl vadă mai bine și îl punea la loc, culoarea feței i se schimba tot mai evident. Mai întâi s-a făcut ușor rozaliu în obraji. Apoi s-a colorat tot mai tare, până când a ajuns să fie cel puțin la fel de mov precum chiloții la care se uita siderat. Și a rămas așa, purpuriu la meclă, blocat cu mâna în aer și chiloții agățați de degete, preț de câteva secunde.
După care, brusc, toată culoarea i-a dispărut din obraji și a început să încerce frenetic să îndese obiectul cu pricina înapoi în poșetă, bâguind niște scuze și încurcându-se ba în fermoarul de la geantă, ba în bretelele ei, de ziceai că afurisita conspiră să îl facă să nu poată ieși cât mai repede din situația deloc plăcută în care intrase.
Între timp, în spatele meu se făcuse o oarecare coadă, că deh, la instanță tot vine lume… Ăia care erau mai la începutul cozii și vedeau bine scena, chicoteau amuzați care mai de care și-și dădeau coate. Ăia care erau mai în spate și nu aveau vedere spre scenă, începuseră să protesteze că de ce durează atâta.
Într-un final, bietul jandarm fost-purpuriu-actualmente-alb-ca-hârtia a reușit să îndese obiectul cu pricina înapoi în poșeta subsemnatei, a bâguit din nou niște scuze și o mulțumire pentru cooperare și mi-a făcut semne disperate să trec mai departe.
Mi-am luat toate cele și, înainte de a-i întoarce spatele și a-mi vedea de drum, i-am mai zis: „Să știți că sunt noi, adineauri i-am cumpărat, din pasaj!” A izbucnit în râs, că ce era să mai și facă bietul om?
🤣🤣🤣🤣 am lesinat, saracu’ om cred ca o fi ramas cu sechele dupa asta si cu spaima la urmatoarea poseta ce trebuia verificata. Eu fac ordine in geanta doar cand trebuie sa renunt la ea de tot , in rest cum ai zis tu , de toate . Apropo maști si manuși mai are careva prin geanta , ca eu am gasit ieri cand cautam cheile sa intru in casa , cum naiba erau la fundu’ gentii nu stiu ca de regula le pun separat sa nu stau o ora sa le caut si am zis ca totusi e buna geanta inca , deci trebuie sa fac ordine ca nu se poate!
Cred că cu ceva sechele a rămas 😂
Și dap, am și eu, măști, cel puțin vreo 2 sticluțe de dezinfectant… Bine, e drept că măștile le-am tot folosit în ultima vreme, pentru că am fost răcită cobză și am încercat să nu dau și altora.
Dar ele erau acolo din vremea pandemiei 🤭
😂😂😂 Doamne, da’ cum le povestești! Aș fi jurat că eram a doua persoană la coadă, nu alta! Să-ți trăiască talentul!
Mulțumesc 🥰
Hai că mi-ai înseninat dimineața 😃
Aveam la un moment dat o geantă în care căram cursurile de la facultate, brizbrizuri, ruj, gumă de mestecat, chei cu jdemii de brelocuri, etc, etc. Când mergeam la piață mai avea loc și un kil de cartofi 😝
Acum am o “gentuță” în care intră portofel, telefon, chei, dezinfectant, cremă de mâini, parafa, token de semnătură digitală, alte usb-uri, pixuri, calendare din alea micuțe.. și la o adică tot ar mai încăpea ceva. Nu o pisică întreagă, dar clopoțelul sigur!
Și apropo de telefoanele inteligente, ieri mi-am luat unul nou (cel vechi se defectase iremediabil după ce a căzut odată cu mine vineri dimineață-da, iar mi-am colorat genunchiul, ăla drept că era la rând 😃): acest comentariu este primul pe care îl scriu de pe el și deja mă cunoaște: mi-a dat sugestie “pacienții” la o construcție care nu avea nicio treabă cu asta 😅
Să stăpânești sănătoasă telefonul cel nou și aibi de grijă cu genunchii ăia, că numai doi ai, nu mai mulți.
Legat de “pacienți”, eu am o problemă gravă cu cuvântul ăsta. De fiecare dată când lucrez la un text medical, în 90% din cazuri degetele mele produc “pacineți” în loc de “pacienți” 🤦♀️
Iote ca eu numai chiloti nu am in posetuta mea😂. Dar toata lumea se minuneaza ca intr-o poseta de 16 pe 22cm am un intreg bazar. Inclusiv ciocolata si o sticluta cu apa (100ml) se gaseste in geanta mea. Cand vreun copil are vreo rana toate mamele stiu ca la mine pot gasi o trusa de prim ajutor. Si mai am in geanta chiar si cheia (cardul) de la masina desi eu nu conduc🤷♀️ Si culmea e ca intotdeauna mai am loc de cate un ceva extra in gentuta mea.
Ummm, stai că io un singur lucru nu pricep… De ce ai numa o sticluță de 100 ml de apă? 🤣
În rest, dap, fix așa. Cumva, indiferent de mărimea genții, tot încape în ea un întreg arsenal.
Zici că e un banc din ăla cu “câți clovni pot ieși dintr-un Trabant?” 🤣
Sticla de 100ml trece de check pointurile de la aeroport. Ba mai am in geanta si pile de unghii care sunt facute din carton. Ca cu cele metalice iar nu ai voie in avion. Stii, chestie practica, nu trebuue sa imi verific geanta inainte de concediu😂
Mă gândeam eu că e posibil să aibă legătură cu asta. Noi cum suntem mai mult pe bază de 🚗 decât de ✈️, nu-mi bat capul cu asta.
Numai când plecăm în concediu și încărcăm rulota mă pune cineva să cântăresc bagajele 🙄
Hei, amuzant, jandarmul nu si -a facut treaba !
Toate perechile scoase si inspectate, temeinic zic!
Am de toate in geanta. Sotul meu refuza sa caute ceva in ea. Copiii mei , rad, si zic ca eu am orice au nevoie ei in geanta.
Cu fiecare geanta cumparata, dimensiunea ei creste!!!!
Ah, și al meu refuză cu obstinație să caute ceva acolo. Chiar dacă îi dau indicații exacte – buzunarul interior mic, cu fermoar, de pe latura cu sigla…
Nu, nene, el vine cu traista în brațe și îmi spune să caut eu acolo, că lui îi e frică 🤷♀️
Fix asa si la noi. De fiecare data cat ii spun sotului sa ia ceva din geanta, chiar daca ii zic fix unde e- buzunarul mic cu fermoar, in dreapta, nope, vine cu “geamantanul” la mine, sa caut singura. In 0, 00001 milisecunde ii scot ce are nevoie si toata lumea e fericita. Cel mai mult ma distrez cand isi ia inima-n dinti si cauta singur, evident ca nu gaseste chestiile cele mai evidente. Oare asa sunt toti?
Dap, așa sunt toți. Adică mna, am cunoscut unii mai temerari, care se încumetă din prima să caute neasistați, dar până la urmă tot nu găsesc 😁
Hahahahah clasica!
Toti blameaza “geanta” daaar cand “parca ma doare capul”, “mamaaaaa am buba”, “am mancat cu usturoi, ai ceva sa nu se prinda astia”, “ai ceva de scris” etc etc toooti se bucura de GEANTA (pe care o caram pentru ca: noi stim ce stim).
ps. Intr-un moment am zis ca am gasit rezolvarea: organizatorul de geanta. Practic o geanta pe care o muti cu tot ce e in ea din geanta in geanta… acum cred ca imi trebuie un organizator pentru organizatorul de geanta.
Asta cand nu rezolv totul prin rasturnare eleganta ca dintr-un sac in alt sac si gata.
Si da… nu umbla in geanta nici sa-l pici cu ceara: eu nu ma bag ACOLO! 😱
Dadada, exact, să critice geanta știu, dar când au nevoie de ceva și găsesc acolo, atunci e bună 🤭
Am tot văzut și eu pe net organizatoarele alea, dar n-am știut niciodată dacă merită să le dau o șansă sau nu. Mai mă gândesc 😁
😂😂😂 Hai că m-ai facut să râd copios!!! În același registru, când îi sună soției mele telefonul și-mi spune să-i aduc telefonul din poșetă, îi duc poșeta cu totul! 😀 Ca sa ai o imagine mai clara despre poșeta ei, îți spun doar atât: este învățătoare și își aduce la corectat acasă 2 rânduri de caiete (adică 2 x 27 caiete). Plus ce ai și tu în poșetă! 😀
Bănene, da de ce v-o fi așa frică de poșetă, zău că nu pot înțelege 🤣
Nu ne e frică de poșetă, ci de ce e în poșetă! Dacă, doamne-ferește, iese ceva și ne mușcă de mână? 😀 Plus că, dacă totuși cotrobăim pe-acolo, riscăm să distrugem ordinea desăvârșită care domnește in ea!
Și aia e drept… Pentru că există logică în haosul ăla al nostru. O logică numai a noastră și pe care numai noi o înțelegem, dar logică! 🤪
ca să fie și mai simplu (pentru mine) poșeta mea e chiar un sac! un rucsac sănătos din denim, confecționat (cu mândrie recunosc) de subsemnata, cu o multitudine de buzunare și buzunărașe, care cu fermoar, care fără, fiecare cu destinație precisă (generalul OCD supraveghează!). și da, am de toate în el, încap toate, și, pe deasupra, găsesc tot ce am nevoie în secunda doi! menționez că sunt la al patrulea dispozitiv de genul, doar primul mi l-am cumpărat, următoarele mi le-am confecționat singură, pe motiv că nu mă satisfăcea din punct de vedere al numărului de buzunare și binențeles, a existat o evoluție constantă odată cu fiecare nou rucsac. buzunare, compartimente, poziționarea lor, dimensiuni. în ce privește potrivirea obiectului cu restul vestimentației, sunt fană convinsă a ginșilor, așa că… ah, și în acest moment am doo obiecte în uz, unul la purtător și unul la uscat, că, deh, e denim și se murdărește la contactul cu diversele mele activități :))) ps: denimul pentru fiecare rucsac e recuperat din câte doo perechi de blugi sh de trei lei fiecare (da, fix șase lei pe sac) :))
Bună variantă! Eu am renunțat la rucsac după bebelușia lu’ fi-miu, nu de alta, dar în rucsac chiar căram TOT, așa că am încercat să mai reduc un pic. Da un pic…😆
Iulia, la articole de genul asta te rog sa postezi avertizare prealabila: “Atenție, risc de inec!” Naiba, era să-mi rămână afina în gat de râs. Nu ma pregătisem pentru aventura cu dantelatii. 🤣🤣🤣
🤣🤣🤣🤣
De acu pun atenționare la început: atenție, a nu se consuma alimente și băuturi în timpul lecturii 😆
Sincer, eu va compatimesc…deoarece in plus de ceea ce trebuie sa inghesuiti si sa carati in posete, mai intervine si momentul fatidic. Cand trebuie schimbata poseta, ca nu se asorteaza cu tinuta, anotimpul, momentul astrologic, starea de spirit a purtatoarei.
Cand sotia face astea, in urma ramane un morman de chestii care imi iau o ora sa le sortez, sa nu arunc naibii ceva vital de pe acolo, ca sunt de-a valma plicuri cu zece file cec de acum trei luni, ambalaje de ciocolata, tuburi de creme, facturi si alte dracii.
In plus, m-a tampit si pe mine. Atat m-a batut la cap sa nu mai tin toate lucrurile prin buzunare, ca nu e ok, ca cum arata, ca asa si pe dincolo…pina la urma am luat o borseta din aia ce se poarta pe umar. Lucrurile alea multe erau cartea de identitate, permis de conducere, card, chei si tigari.😡
Nah, acum am borseta care se agata de toate cele, se da peste cap si isi revarsa continutul pe jos, nu sta pe umar din cauze de material alunecos…si care inghite chestii diverse cand eu nu-s atent. Altfel nu-mi dau seama de unde toate lucrurile pe care le gasesc acolo…pixuri, pastile, tickete de casa, dezinfectatnt….GIZAS, devin femeie!!!😱😱
Așa-ți trebe dacă te iei după nevastă-ta. Io zic să faci bine să scapi de borseta aia cât mai poți, până nu te trezești cu programare la mani-pedi 🤣🤣🤣
Am si eu un gentoi cat casa poporului , daca ma ataca cineva si ii trantesc una cu ea , acolo ramane . Si nu , nu am creme si alte cele specifice femeilor , am un ruj , servetele si umede si uscate , masti , dezinfectant si doua agende sanatoase si acte si facturi in curs de plata sau platite deja si uitate acolo . Dar cel mai tare lucru vazut in poseta unei femei a fost o bujie fratilor . Prin 2002-2003 aveam o colega de birou care avea o dacie ( nu intrebati ca nu stiu ce model ) care mai mereu ii facea probleme. Firma aceea avea si un mecanic care se ocupa de masinile care faceau distributie si atunci cand avea probleme il ruga pe el sa se uite si la masina ei . Intr-o zi vine omul de la masina in birou si ii zice ,, doamna A , imi trebuie o bujie sa o schimb ” la care ea :,, stati putin ca am una in poseta ” Fratilor , tot biroul a fost pe jos , asa ca draga Iulia , lenjeria ta este la categoria usoara .
🤣🤣🤣🤣
🤣