IuliaBăi oameni buni, eu am impresia că lumea începe să se tâmpească din ce în ce mai tare. Sau nu, hai s-o luăm altfel. Nu cred că a crescut cantitatea de tâmpiți din lume (sau cel puțin insist să cred asta), ci cred că internetul la liber le-a dat o voce pe care până acum nu o aveau.
Fiți atenți aici. Eu am cont de LinkedIn. Mi l-am făcut acum ceva ani, după ce mă lansasem în aventura freelancingului, citind în stânga și-n dreapta la colegi de breaslă cât de util le-a fost și cum i-au descoperit diverși clienți pe ei pe LinkedIn.
Așa că am zis mna, n-oi fi io mai fraieră, hai pe LinkedIn. M-am documentat frumușel, am citit pe ici pe colo cum ar trebui să arate profilul unui profesionist freelancer pe această minunată rețea și m-am pus pe treabă. Mi-am creat frumușel profilul, am inclus informațiile relevante, am început să „socializez” cu alții, mai cunoscuți sau mai puțin cunoscuți.
Rezultatul acestor eforturi a fost următorul:
- clienți noi obținuți prin LinkedIn – zero, până acum
- tentative de agațamente prin LinkedIn – vreo 10
- oferte de joburi – nenumărate
Ei, și aici voiam să ajung, de fapt. Bănene, am impresia că duduițele astea care se auto-intitulează pompos „Specialist HR” sau variațiuni pe temă sunt cel puțin retardate și le curge scuipat din gurițele rujate atent.
De ce zic asta? Păi hai să o luăm logic. Profilul meu spune extrem de puține despre istoricul meu ca angajat, spune în schimb destul de multe despre experiența și skill-urile mele de traducător. În plus, descrierea propriei mele persoane spune sus și tare: traducător freelancer.
Eu una, dacă aș fi hașerizdă d-asta, m-aș gândi așa: băi, dacă omul ăsta e freelancer, cel mai probabil nu caută să se angajeze. Mai degrabă poate caută o colaborare. Dar aparent sunt singura ființă din Univers care gândește așa, pentru că nu prea trece ziulică de la Bărbosu în care să nu primesc câte un mesaj de la câte-o duduiță din asta.
Mesaj care, de regulă, începe cu: Bună (virgulă) Iulia (virgulă). Moment în care deja îmi crește tensiunea și-mi vine s-o trimit la gramatica de-a cincea sau când naiba se învață cum scriem corect introducerea la o scrisoare. Fie ea și un simplu mesaj pe LinkedIn.
Dar să zicem că trecem peste asta. Urmează un paragraf mai mult sau mai puțin analfabet despre cine e ea și ce firmă magnifică reprezintă, după care avem două variante:
a) varianta secretoasă – în care îmi lasă un link spre vreun anunț de angajare și mă invită să citesc acolo mai multe detalii. Pana mea, tu m-ai căutat pe mine, măcar fă efortul de a lua informațiile alea cu copy-paste, nu mă trimite din link în link să caut eu ce vrei tu de la mine
b) varianta mai puțin secretoasă – în care îmi prezintă o oportunitate de neratat, care, în 99% din cazuri, nu are nici în clin, nici în mânecă cu ceea ce fac sau cu ceea ce aș putea să fac eu. Sau cu ce aș fi dispusă să fac.
Pe bune acum, ce poate fi în capul tău să îmi propui un job în domeniul vânzărilor când eu am zero experiență în acest domeniu și nici nu scrie pe undeva că aș fi dispusă sau tentată să încerc? Sau un job în IT care presupune cunoștințe de programare? Sau un job care presupune cunoașterea limbii franceze, când scrie clar ce limbi străine vorbesc eu?
În toate cazurile însă, duduile se declară profund surprinse când le trimit la plimbare, explicându-le faptul că nu caut să mă angajez. Cumva, cred că ele au impresia că dacă am trecut „freelancer” la profil, de fapt sunt așa, un fel de coate goale – mațe fripte care abia așteaptă să se angajeze naibiilor la o slujbă ca lumea, în loc s-o bată în cap stând acasă toată ziua.
Serios, le simt uluiala când le răspund politicos că nu mă interesează oferta lor. Pentru că, de obicei, urmează fie o pauză lungă în discuție, fie un „Ah… Ok…” După care fie încheie discuția abrupt, fără să mai zică nici măcar un ‘te-n dinți sau ceva, fie încearcă să bage o d-aia cu „Dacă totuși te răzgândești, aș aprecia să mă contactezi” sau altă bălărie din același registru.
Uneori însă, mărturisesc, atunci când sunt bine dispusă, nu le refuz din start. Le las să-și spună poezia, după care le întreb direct de salariu. Și dacă mă întreabă ce așteptări am, fac o estimare a celei mai bune luni pe care am avut-o vreodată ca freelancer și mai adaug un 20-25% acolo, să fie. Zici că fac magie – eu spun suma și puf! ele dispar.
Acestea fiind zise, cum stați cu ofertele de joburi? Ați avut parte de ceva deosebit de amuzant sau de enervant în domeniul ăsta? Dacă aveți cont pe LinkedIn, a încercat careva să vă agațe acolo până acum?
Ah…să vorbim despre asta 🙂 De agățat – nu a fost cazul. Dar…am aplicat eu pe un job, tot pe LinkedIn. Interviu programat etc. Pentru că, la rândul meu, angajez oameni, sunt foarte punctuală la propriile interviuri, consider ca e respect pentru mine insămi și pentru intervievator, plus că aplic pe poziții de management – ce mesaj transmit? Mă rog…irrtu in call. Și stau. Și stau. Dupa 10 minute am ieșit, că no…asta e stradă cu dublu sens. Și mă caută dudel ăla dupa 20 de minute: “ăăăă…am întârziat puțin, poți intra acum?” Mmmm…nu. În rest…intra pe profilul meu niște doamne de HR de la niște companii care ori nu fac nimic din ce știu eu să fac, ori nu m-ar putea plăti. Iar pe mine asta mă depășește complet, că e minim de research de făcut ca să restrângi căutarea
Mda, fain, ce să zic… Respect la cote maxime 🤦♀️
Și da, asta îmi dă și mie cu virgulă rău de tot – e CHIAR așa de greu să faci un minim de research, să nu încerci sa vinzi castraveți grădinarului?
n-ar trebui să fie atât de greu, însă (ca în orice altă arie) muți chemați, puțini aleși. Știu oameni de HR f buni și serioși, dar știu și niște dudui (la mine in companie chiar) care m-au adus în pragul crizei de nervi
Dap, corect. Bărbatu-meu a lucrat la un moment dat cu o firmă de recrutare și tipa de acolo a fost super de treabă și profi și i-a găsit un job f ok. Deci se poate…
Da, am cont și am avut chiar multe oferte. Și sunt “pe bune” nu vrăjeli. Meseria mea este foarte căutată aici (mai ales dacă ai experiență 10-15 ani sau 25 cum am eu) chiar că ești vânat. Acum o să încerc să văd dacă pot să intru in domeniul oil&gas unde se plătește regește.
Și? Nici o duduiță care să îți ceară vreo poză secsi, nimic? Emil, ești prea serios în dimineața asta! 😁
@Iulia, nu, chiar nu am avut experiențe nasoale, gen ce am citit pe aici in comentarii. Am avut inclusiv ofertă pt job in Madagascar, tot in minerit, super ok plătită, condiții ok, dar totuși…Madagascar?! 🙄😊👍
Ce tare! Păi cum să nu vrei, nene, în Madagascar? La pinguini? 🤣
Cea mai tampita oferta de genul pe care am primit-o a fost de la un soi de chat-center sau nush cum sa-i zic, niste gagici care vorbeau cu “clientii” pe chat sa le rezolve diverse probleme, nu retin de ce tip pentru ca a fost cu niste ani in urma. M-au abordat doar pt ca am trecut la limbi straine ca vorbesc italiana. O tipa destul de agresiva m-a tinut vreo 15 minute in telefon, timp in care i-am spus de vreo n-spe mii de ori ca nu ma prea intereseaza si sa ma lase in pace. Eu ziceam nu, ea venea cu contraargument ca sa zic da. Intr-un final o intreb direct: auzi cucoana cati bani dai tu la minunea asta de job? Raspunsul a fost mirobolant: daca tragi tare si faci si tura de noapte ajungi la vreo 1200 RON. I-am ras in nas si am inchis telefonul. M-a mai sunat de vreo 2 ori dupa dar n-am mai raspuns…
Cu privire la LinkedIn, am cont, dar il folosesc doar pt a redistribui anunturi publicate de curentul angajator.
Da, unele sunt incredibil de agresive și agasante!
Și sunt sigură că multe mă vânează și pe mine din simplul motiv că vorbesc germană. Ce mai contează restul? Te bagi omului pe gât și poate poate îl convingi! 🤦♀️
Hahaha mi-a plăcut asta cu salariul! Eu nu am LinkedIn dintr-ăsta, deci sunt ferită de astfel de cazuri. Las’ că ne lovim de tâmpiți zilnic, nu e stres 😂😂😂
Succes, ce să zic… Cine știe ce oferte vei primi 😁
Mda, mă aștept în fiecare zi la câte o surpriză. Dar le împărtășesc cu voi, dacă mai apar vreunele demne de menționat 😁
Cunosc LinkedIn. Aceeasi problema o am si eu. Mai primesc si oferte din cand in cand pe care trebuie sa le refuz. Ce nu inteleg: cand nu sunt in cautare de un job ma cauta toti. Vreau un nou job, nu ma contacteaza nimeni🤷♀️. Si cei de la agentiile de recrutare nu sunt mai prejos. Ba imi amintesc la un moment dat, ma tot chinuia o haşeriță cu tot felul de joburi. Si cand in sfarsit imi gaseste jobul ideal nu mai aud de ea nimic. Dupa vreo 2 saptamani o contactez si o intreb cum a ramas cu interviul respectiv. Imi spune ca a fost in vacanta si ca tipa care ii era back-up a uitat sa imi aranjeze o intalnire cu angajatorul si din pacate acum angajasera pe cineva pe functia respectiva. Cat profesionalism. Am renuntat sa mai contactez agentia cu pricina pentru alte joburi.
Daaa, debordează de profesionalism. D-aia zic, am impresia că le curg balele din bot de cât de tâmpite sunt. Unele, cel puțin!
Cont am, dar nu prea fac mare lucru cu el. Am zis ca poate obtin niste informatii cand o fi cazul. Nu am primit propuneri, doar sugestii.
Nu e timpul pierdut, nu știi niciodată ce poate să apară 😁
Bună, Iulia, 😂
No stai să vezi aici ce-am pățit io cu LinkedIn! La un moment dat mi-a cerut unu’ Ramirez nuștiucum să îl adaug în rețeaua mea – un fel de friend request de pe fb. Evident l-am întrebat de ce vrea asta, mi-a răspuns că nuș’ ce produse mirabolante vrea să-mi prezinte, i-am mulțumit si i-am spus că nu-s interesat. Și am crezut că aici s-a terminat totul, însă de abia începuse! Cum nu intru foarte des pe LinkedIn, la următoarea vizita observ că pe pagina de profil sub poza mea, era poza unui individ sub care scria Ramirez nustiucum și nu stiu ce nume de firma din Spania. La faza aia am luat blue screen. Am încercat să șterg contul spaniolului, dar n-am reușit, am început să scriu mail-uri pe la LinkedIn, ăia au zis că ei nu pot șterge, că trebuie ăla să și-l șteargă el. Băi, deci m-am enervat vreo 2 săptămâni de mi-a sărit basca. Le-am zis că atunci renunț eu la contul meu, cum e posibil să își asocieze contul cineva cu japca. Mi-au raspuns că e ok, pot să-mi anulez contul, dar va deveni contul lui pulică ăla principal si voi deveni eu cont asociat. Atunci am amenințat cu plângere pentru incălcarea protecției datelor personale și, după incă vreo 2 săptămâni, am primit un e-mail că au șters contul aluia.
Cam așa cu LinkedIn!
Aidecapumeu! Mno asta chiar mi-a dat și mie ecran albastru 😳
Am cont pe LinkedIn. Până prin 2018 mi l-am actualizat cu toate articolele și lucrările de la conferințe. Nu am primit oferte decât de la firmele de medicamente, să fiu “medical liasion”, un fel de investigator în studii care să țină legătura cu colegii care se ocupau efectiv de pacienți=alergătură prin spitale, în mai multe orașe/județe. Eu nu am carnet și nu mă vedeam începând demersurile doar pentru acest job. Plus un stil haotic de viață, eu cu problemele mele medicale..aveam nevoie de un mediu stabil și un program cât de cât fix.
Între timp am primit o ofertă de la o clinică pentru un post de medic specialist și aia a fost.
Pe LinkedIn nu am mai intrat de nu știu când, am uitat și parola 😛
Deci până la urmă s-au aranjat lucrurile și fără LinkedIn 😁
Am cont de LinkedIn. L-am făcut cu multi ani in urma, când eram mai tânăr (și mai prost? 😏). Doar pentru că am primit o invitație și ca să fiu în contact cu alți colegi (zice-se 😈). Intru pe acolo din an in paște. Ofertele de job-uri le ignor cu obstinație – asta și pentru că pe la 50 de ani (eu lucrând de la 24, adică de când am terminat facultatea) am trecut printr-o “prăjeală” care m-a făcut să nu mai am chef de 2, 3 sau 4 job-uri simultan sau orar din ăla 24/7. Și am dus așa ceva în cârcă destul timp… Doar că am uitat un lucru: unii rămân cu lucratul și cu sechele, ceilalți cu banii. Nu mă plâng, ceva bani ai fost mai puțini decât poate ar fi fost cazul dar… asta ține de lipsa mea de abilități de negociere și de etica muncii; întotdeauna am avut probleme sa cer mai mult pentru ce fac…
In fine, acum m-am potolit. M-am “restrâns” doar la jobul de la facultate… Și asta e. Sunt atât de obosit de viață încât nici nu mă interesează să încerc vreodată să devin profesor. Până și concurs de conferențiar am dat doar după ce vreo doi ani de zile s-a ținut de mine mentorul meu din Politehnica (probabil se simțea responsabil că m-a convins să trec în învățământ 🤔). In schimb, pozitia de profesor presupune interacțiuni sociale pe care nu. De gând să mi le asum. Așa că… STOP! Fac exact același lucru pe care l-ar face și un profesor universitar (mai puțin conducere de doctorate 😈) doar că pe (mult) mai puțini bani. Hmm! Încep să recunosc un pattern aici! 😈😈😈
Bine macar că pot să îmi dedic toată energia către studenți. Aici e fara limite. Adică așa cum am muncit (când am muncit, că mă mai apuca și pe mine amocul) eu mereu.
Așadar, cont pe LinkedIn? Da, exista! Dar e irelevant pentru mine. Ca și contul de FB 😏
Pe principiul “să fie, ca să nu trebuiască” 😁
am și io, nu știu de ce; am scris la status că nu caut da’ îs deschis la discuții; nu știu cum gîndește AI-u’ lu’ lincdin, probabil pe modelul “să fie acolo”, că în fiecare zi văd mail-ul cu ăuvă săti giobs in ior eria (la ăsta, denervi, swipe left);
în schimb am avut o conversație savuroasă cu o asiatică din Londra (care m-a căutat pentru ceva sales în italiană, deși scrisesem clar că a mea e de lago, unul foooooarte mic), căreia, casă închei conversația, i-am zis că eu caut un job (exclus management) unde să stau degeaba pe minim 3000€/lună;
a rămas că mă sună ea, cred c-o fi pierdut numărul sau ceva…
cît despre “bună, Iulia,” o amică emigrată între timp prin Olanda, i-a răspuns așa hașeriței: “ți-a povestit soțul meu ceva? de unde vă cunoașteți?” iar la meilu’ următor, cel cu “nu înțeleg”, a replicat “roagă un elev bun de-a VI-a să-ți explice…
Ahahahahaha, am leșinat la ideea cu soțul 🤣🤣🤣
Da d-alea cu “iur ghettin notisd, si huz lukin et ior profail” nu primești? Pe mine alea mă disperă. Am dat ansubscraib la ele de mi-am tocit deștele, degeaba. Insistă să mă anunțe că nu trec neobservată și că mă caută dreq știe cine 🤦♀️
Am un prieten care era în același timp și coleg cu mine la o fostă companie pentru care am lucrat. Eu am plecat primul și el după mine la vreun an jumate 😁.
Faza cea mai tare este că îl abordează o tăntiță din asta recruiteriță, domne sunteți extraordinar, cam cel mai bun candidat pe care îl avem pentru firma asta pentru care recrutăm. Sunteți bine și pe engleză care este un “must”. Au vorbit vreo două săptămâni! După două săptămâni îl sună tăntița… știți ne pare rău dar când să dăm submit la CV-ul dumneavoastră către firma pentru care recrutăm, ne-am dat seama că dumneavoastră… deja lucrați acolo 🤣
Mi-a zburat cafeaua pe nas 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Mai am un prieten bun care ăsta tot lucrează încă în firma respectivă. Îl abordează o recruiteriță din asta de data asta din alea okeish.
Al meu îi zice din prima… băi nu vreau să ne pierdem timpul unul altuia continuăm doar dacă îmi puteți oferi suma de X salariu.
Aia continuă interviul, trece al meu și de al doilea interviu, trece și de al treilea. Urmează discuția cu HR pentru ofertă! I se oferă o altă poziție decât cea discutată în timpul interviului – una cu responsabilități mai multe și oferta salarială vine cu vreo 80 de euro mai puțin decât suma pe care a cerut-o.
I-a trimis ăsta un mail super mișto cu refuz, îți dai seama că a refuzat din principiu deoarece creșterea salariului pentru el era de vreo 20 la sută de a dat aia în bălbâieli. Nu se aștepta ca omul să refuze, deoarece când i-a trimis mailul era plin de greseli gramaticale.
Acum eu stau și mă întreb – tu ca firma lui pește prăjit pierzi timpul ca să recrutezi pe unul, îți dai seama că omul este ce trebuie, primește recomandări din interior că este ok și ca om și ca meserie și te cramponezi la 80 de euro. Mi se pare de rahat!
Nu știu, mă depășesc și pe mine rahaturile astea 🤷♀️