Semne clare că ai început să te ramolești

Stai la calculator, muncești. Ți se face poftă să iei o pauză și să fumezi o țigară. Pleci spre bucătărie cu gândul să iti faci pohta ce-ai pohtit.

Ajungi în bucătărie, te uiți ca vaca, că nu mai știi neam ce dracu cauți acolo. Te apuci să ronțăi niște alune, dacă tot te-ai împiedicat de ele. Apoi bei un pahar de apă, cică hidratarea e bună (și) la creer.

Pf, ce să vezi, minune, ți-ai adus aminte: pipa! Scoți un filtru să-ți rulezi o mahoarcă, scoți o foiță, pregătești tutunul, mai scoți un filtru. Te uiți lung și te întrebi de ce ai în mâna stângă un filtru și în mâna dreaptă încă un filtru.

Sună telefonul. Mă-ta. Te informează că odrasla din dotare, aflată temporar în custodia sa, este bine, sănătos, hrănit și mulțumit.

Dacă tot vorbești la telefon, te apuci să te foiești prin casă și pașii te duc spre baie. Te gândești c-ar fi cazul să pui o tură de rufe la spălat. Sortezi, îndeși în mașină, pui dero și balsam, pleci.

Două ore mai târziu, revii în baie și constați, nu fără surprindere, că dacă nu pornești mașina de spălat prin acționarea butoanelor aferente, a naibii mizerie nu face nimic.

Între timp îți aduci aminte de țigara aia pe care tot n-ai fumat-o. Te duci, rulezi, fumezi, freci feisbucu. Te hăhăi, scrolezi, comentezi, îți vin cel puțin 3 idei de articole și/sau postări, zici în gând că le notezi când ajungi înapoi la birou, mai scrolezi, închizi, te întorci la muncă. Te uiți la foaia goală precum curca la contor. Ai uitat toate ideile.

Vine seara, tre să recuperezi copilul de la bunici. De asemenea, tre să-i duci maică-tii înapoi cele 6 caserole, oale și alte recipiente în care ți-a furnizat salată bef, pifite, sarmale și alte alea cu ocazia sărbătorilor #FieCa. Pui toate cele frumos într-o sacoșă, pe care o așezi strategic la ușă, în apropiere de pantofar, ca să n-o uiți.

Pleci de acasă în papuci de casă, așa că nu mai frecventezi pantofarul, așa că uiți oalele și ulcelele maică-tii.

Ajungi înapoi acasă, fără să uiți copilul la ai tăi. Culci copilul, faci ce mai ai de făcut prin casă, te pleoștești pe canapea. Parcă ți-ai luat o bere din frigider, sau? Sau nu, că pe masă nu e nici una.

Te ridici de pe canapea, te duci la frigider, iei o bere. Scoți și un pahar. Te întorci pe canapea. Te așezi. Deschizi berea. Parcă ar merge și o alună lângă ea. Te ridici, te duci iar în bucătărie. Te uiți în gol, pleci. În cursa fundului spre canapea, îți amintești – alunele!

Faci o semi-genuflexiune forțată, îți pârâie și troncăne toate cele. Dă-le în mă-sa alune, că și așa ți-a crescut fundu. Buf, pe canapea.

Iei un gât de bere. Ar merge o țigară. Nu găsești bricheta. Te ridici. Începi căutarea frenetică a brichetei. În bucătărie, în buzunare, în geantă, în geacă, în baie, în frigider. Nu e și pace.

Te duci la locul secret unde ții bricheta în caz de panică. O scoți, te duci înapoi la canapea. Pe masă, lângă berea proaspăt deschisă, tronează cumințică bricheta ta. #$#&@%*# acu 5 minute sigur nu era acolo!

Te așezi, îți tragi sufletul, vine ora de culcare. Te apuci să strângi una alta, să nu lași dezastru în casă pe mâine dimineață. Duci vase murdare la spălat, de data asta chiar pornești mașina. Mai dai o privire în jur, pleci la nani.

Ajungi în dormitor. Pui pijamalele, dai să te întinzi. Ai bea o gură de apă. Sticla de apă de lângă pat e goală. #$#&@%*# Te ridici, umpli cu apă, dai să te pui în pat. Ai uitat telefonul în sufragerie.

Te ridici, te duci după telefon. Pleci spre dormitor. A, stai, dacă tot ești aici, să dai și cu oleacă de unsoare pe mâini, că de la frigu și vântu ăsta de rahat ți s-a uscat pielea mai ceva ca iasca. Aplici unsoarea, te duci înapoi spre dormitor. Pe drum te întrebi dacă ușa de la terasă o fi închisă. Porți o negociere scurtă cu soțul, se duce el să verifice.

Ajungi în pat. Vrei să dai drumul la ceva să-ți zumzăie în ureche până adormi. Nu găsești căștile. Te ridici. Cauți prin dormitor, în beznă. Nu vezi nimic. Aprinzi veioza, să nu mai orbecăi. Apare soțul, te întreabă ce cauți. Îi spui. Te anunță că-s în sufragerie, pe masă. Tragi aer în piept. Ai negocia cu el să mai dea o tură, da tocmai vine de acolo, așa că ți s-a cam dus norocul.

Orbecăi până în sufragerie, te împiedici de un câine, bombăni. Observi că pe jos e un șervețel. De unde mama hingherului a mai apărut și ăsta? Îl iei, îl duci la gunoi. Dacă tot ai ajuns în bucătărie, mai bei un pahar cu apă.

Pleci spre dormitor. La jumatea drumului îți amintești de căști. Faci cale-ntoarsă. Recuperezi căștile. Îți aduci aminte că în baie era un coș cu rufe curate care trebuia dus sus. Bagi căștile în buzunar, te duci în baie, iei coșul, pleci din nou spre dormitor. Pui coșul într-un colț, dai să te pui în pat.

Căștile! Unde #$#&@%*# sunt căștile? A, în buzunar. Cauți, găsești. Îți vine să strănuți. N-ai șervețele. Te ridici, te duci în baie, să înșfaci o bucată de curpapir, să nu-ți ajungă mucii la brâu. Te așezi înapoi în pat, reiei toate operațiunile. De data asta, totul merge bine. Închizi ochii, oftezi, dai să te relaxezi.

Îți apar instant în cap toate cele 3 idei de articole și/sau postări de azi dimineață, plus încă vreo 3-4 noi. În plus, îți aduci aminte că mâine e zi de scos gunoiul, că nu mai e mâncare pentru pisică și s-a terminat sana. Încerci din răsputeri să îți iei notițe în minte, ca să nu deschizi ochii și să te apuci să butonezi la telefon, că se duce dracu și somn și tot.

Într-un final, adormi. A doua zi te trezești cu cinci minute înainte să sune alarma. Ha, semn bun. Înainte să te ridici din pat, încerci să tragi aer în piept și să-ți amintești toate cele 754 de gânduri care începuseră să-ți zburde prin minte cu o seară înainte. În afară de „Mă scapă pipi” creierul tău nu e în stare să producă nimic. Nada. Zero. Ciuciu. Te resemnezi, te duci la pipi. Începe o nouă zi.

Toate întâmplările de mai sus sunt pur fictive și nu au legătură cu persoane, locuri sau evenimente reale. Mai ales cu mine.