Copilul: – Mami, mi-e sete!
Eu: – Adu sticluța, să îți pun niște apă.
El: – Nuuuuu, mi-e sete de ceva, așaaaaa, ca un suuuuuc…
Eu: – Suc nu avem. Apă.
El (dispare de lângă mine și reapare după o fracțiune de secundă cu o portocală în mână): – Da, dar avem portocale. Din portocale poți să îmi faci suc.
Eu: – Așaaaaa… (lungind momentul în așteptarea lui “te rog”).
El: – Păi tu poți să faci suc și eu pot să îl beau.
Copiii au cele mai bune soluții!
Da, nu-i așa? :))