Trebuie musai să încercați asta

Promit ferm că nu transform locul ăsta într-unul de culinăreală, că sunt deja suficiente pagini dedicate mâncărurilor, dar am descoperit zilele trecute o treabă și mi s-a părut prea delicioasă să nu o împart cu voi.

Trebuie să precizez de la bun început că nu conține carne, deci dacă vă e frică de mâncăruri fără carne, probabil nu e de voi (că tot vorbirăm de vegani și vegetarieni mai ieri). Însă cred că poate fi folosită cu succes drept garnitură la o masă cu carne, deci poate nu v-am pierdut totuși complet.

Treaba asta de am descoperit-o se numește, parcă, salată de morcovi nu-știu-cum. Mă oftic de mor că am închis pagina unde am descoperit-o, că acu n-o mai găsesc nici să mă pici cu ceară, să vă las un linkușor, ceva.

Da mă rog, aveți încredere în mine, că procesul e simplu și rezultatul – absolut delicios.

Lucrurile stau în felul următor: aveți nevoie de niște morcovi, niște usturoi, umpic de ulei/unt/alt tip de grăsime pentru gătit, niște iaurt grecesc, sare, piper și opțional, nuci. Eu n-am avut, așa că am folosit niscai semințe de floarea soarelui și a ieșit brici.

*Precizare: cantitățile de mai sus sunt exprimate în unitatea de măsură „niște” deoarece totul depinde cam de ce cantitate doriți să obțineți. Eu am folosit un morcov maaaaaaare, cam cât un antebraț de copilaș bine hrănit. Data viitoare fac mai multă, că e bună rău.

Procedura: se curăță niște căței de usturoi. Continuăm cu „niște” pentru că iar, depinde cât de usturoiată vreți să iasă treaba. Eu am pus doar 2, că voiam numai o aromă, nu să fie usturoiul gustul predominant.

Usturoiul se zdrobește (sau se taie feliuțe subțiri, în funcție de cât de lene vă e sau nu să spălați apoi presa de usturoi) și se călește olecuță în grăsimea aleasă. Eu am folosit banalul ulei de floarea soarelui, dar data viitoare cred că fac cu unt, am eu așa un sentiment că n-are cum să iasă decât bine.

Aveți grijă cu usturoiul, că e o japiță pretențioasă și dacă îl lași prea mult la călit, devine amar mintenaș, da?

Cât timp își face usturoiul damblaua prin ulei, dăm morcovii pe răzătoarea mare. După ce usturoiul i-a dat oleacă de aromă uleiului/untului etc., azvârlim morcovii în cratiță sau tigaie, trântim peste ei și sarea și piperul și îi lăsăm acolo preț de câteva minute, amestecând din când în când, ca să se gătească uniform.

Ideea nu e ca morcovii să se gătească complet, ci doar să se înmoaie puțin și să își mai elibereze din dulceață, rămânând în același timp ușor crocanți.

În funcție de cantitatea pe care ați folosit-o, aș zice că treaba asta nu ar trebui să dureze mai mult de 5 minute, hai 10, dacă ați dat focul mic de tot.

După ce s-au împrietenit bine morcovii cu uleiul și usturoiul, sarea și piperul și s-a evaporat toată apa lăsată de morcovi (că d-aia punem sarea de la bun început, ajută leguma să își lase repede apa), luăm recipientul de pe foc și-l lăsăm să se răcorească un pic.

Aici există 2 opțiuni: dacă vă gâdilă plăcut pe papile ideea de salată caldă, lăsați la răcit numai cât să devină comestibil fără să provoace opăreli în gură.

Dacă preferați salata rece, lăsați să se răcească de tot.

Apoi aruncați peste morcovi câteva linguri de iaurt grecesc cu 10% grăsime, amestecați bine și băgați la ghiozdan. Cât de mult iaurt, depinde iar de preferințele fiecăruia și de cât de mulți morcovi ați folosit, ideea e să nici nu fie înecați în iaurt, nici să fie numa așa, moscoliți, ci să rezulte o chestie să zicem, cam cu consistența unei salate de bef.

Rețeta originală zicea că merge bine cu nuci (prăjite înainte au ba, cum preferă fiecare), dar după cum vă ziceam la început, eu n-am avut nuci, așa că am aruncat în amestec o mână de seminte de floarea soarelui crude.

Se poate hali ca atare, pe niște pâine prăjită crocantă sau ca garnitură la ce vreți voi.

Încercați și vă promit că n-o să vă pară rău delocdelocdeloc! Și, firește, dacă încercați (sau, de ce nu, dacă știați deja rețeta și vă uitați cu milă înspre mine, că iar aflu ultima toate noutățile), nu vă sfiiți să lăsați o vorbă-două, da?