Dialoguri matinale #5.1 și 5.2

Copilul urma să plece de acasă pentru 4 zile, împreună cu tatăl lui și împreună cu o fetiță plus tatăl aferent ei.

Excursia, planificată de mult și foarte așteptată. Toate bune și frumoase până în dimineața plecării. Când s-a dezlănțuit jihadul lacrimilor și jelaniei. Copilul nu mai voia neam să plece de acasă fără mă-sa.

Și dă-i și jelește… Lacrimi de crocodil, tristețe și amărăciune. Și dă-i și explică și vorbește cu el și încearcă să-l liniștești…

Nfine, după o întreagă dramă, după ce am ajuns aproape în pragul anulării excursiei, după promisiuni fierbinți că o să ne fie dor unul de altul, a acceptat să plece cu tac-su.

Luni dimineață. Ziua revenirii.

Tatăl copilului: – Haide, Eric, să ne pregătim, pornim spre casă, mergem la mami!

Copilul: – Oooooffff, dar de ceeeee? Mie așa mult îmi place aici!