Azi, oleacă mai devreme, mă scăpa și anume un pipilică, scuzați-mi franceza. Lucru de altfel deloc neobișnuit, atât în mod normal, cât mai ales pe căldurile astea, când în timp ce beau niște apă mă gândesc deja cu poftă la data viitoare când voi bea niște apă.

Așa. După cum ziceam, m-a tăiat mai sus numita nevoie fiziologică. Am acționat în consecință și m-am dus la budă. Aici, în paranteză și între noi fie vorba, am avut o revelație, legată de vorba aia cu „locul unde regele merge singur”. Mhm. O fi mergând singur dacă n-are copii sau câini. Că io am deja vreo 6 ani de când nu mai știu cum e să mergi singur la budă. Că ori chirăie o persoană mică și bipedă după mine, ori am companie, vreau-nu vreau…

E, dar trecând peste asta. Cum ședeam eu așa pe tronul de porțelan, numai ce mi-a bâzâit telefonul. Am primit un mesaj pe uatsap. De la un manager de proiect cu care lucrez. Era ceva legate de un proiect, evident, că doar nu-mi scria să-mi ceară rețeta de ciorbă rădăuțeană.

Firește, întrucât activitatea de golire a beșicii udului nu-i chiar cea mai solicitantă din lume și-mi permitea un oarecare nivel de multitasking, am zis să răspund. Ceea ce am și executat.

Și în timp ce dădeam cu deștele în telefon, m-a bușit râsul, gândindu-mă că răspund la un mesaj legate de muncă de pe budă. Dar, în același timp, n-am de unde ști dacă persoana aflată la celălalt capăt al firului nu face fix același lucru.

Nu știu în alte domenii cum și care mai e situația, dar în industria noastră multă lume a trecut aproape exclusiv pe WFH. Așa că, la fel cum eu răspund la mesaje și mailuri mai din mașină, stând la semafor, mai în timp ce șterg un praf sau amestec într-un pilaf, e foarte posibil ca și interlocutorul meu să facă fix la fel.

Și mă gândeam că, înainte de inventarea telefoanelor ăstora inteligente, așa ceva nu prea era posibil. Adică mna, lăsând la o parte faptul că nu existau uatsap și toate celelalte mijloace de comunicare instant. Dacă aveai de vorbit cu cineva, te plantai frumușel lângă aparatul de telefonie fix și acolo rămâneai proptit până când terminai discuția.

Ce mers la budă, ce amestecat în tocăniță sau plimbat prin casă cu mopul în mână cât vorbeai la telefon? Nu, nene, acolo îți înțepeneau oasele.

Acum însă, de când toată lumea are pretenția să găsească pe toată lumea instant, suntem lipiți de sărăciile astea de telemoleculare mai rău ca o gumă de talpa unui papuc într-o zi caniculară de vară. Și așa cum noi suntem lipiți de ele, sunt și cei din jurul nostru.

Și asta ne duce cu gândul (mbine, poate numai pe mine, că-s mai cucu așa, nu și pe voi) că practic nu putem ști niciodată ce face persoana aflată în celălalt capăt al conversației, în timp ce schimbăm mesaje despre proiecte, bugete, ședințe ori mai știu eu ce alte chestii serioase.

Și acu nu-i așa că data viitoare când veți primi vreun mesaj de la cineva (nu neapărat vreo persoană foarte apropiată), nu vă veți putea abține să vă întrebați dacă persoana respectivă n-o fi cumva pe budă? Sau dacă stă la birou într-o pereche de chiloți găuriți, asudând din greu, în timp ce vă trimite un Excel spre verificare? Sau dacă nu cumva șade în vârful patului, cu-n tricou plin de pete de înghețată, în timp ce vă scrie un mesaj foarte serios despre niște termene de livrare? Ziceți drept! :))

Sursa foto: Image by pressfoto on Freepik

27 thoughts on “În spatele telefonului inteligent

  1. Claaaar! Ni s-a lipit telefonul de mână și-l luăm cu noi peste tot! Da, și eu lucrez mai mult de acasă și în calluri, mai ales alea plictisitoare (sau care se numesc coffe talk, da tre sa ne facem singuri cafeaua, nu ne dă nimeni niciun biscuite, nici dacă suntem la birou), așa, mă mai duc la baie, mai calc, mai bag ceva la spălat, mai punem de o băuturică/inghețată… Uneori, după un call în care n-am reușit să fiu atentă trebuie să fac rost de înregistrare și să mai pierd timp odată să-l ascult să pricep ce vor oamenii ăia, dacă am pierdut ceva esențial. Exact asta fac acum 😁, ascult o înregistrare – se pare că și inregistrarea e tot boring și eu tot fac altceva decât să-i dau o altă șansă… E de la ei, clar 😀

    1. “Și înregistrarea e tot boring” 🤣🤣🤣🤣

      Sperai să fie ceva serial de acțiune, este? 😂

  2. Da sa vezi cand ai o varsta si te intreaba tineretul : ,, dumneavoastra aveti FB ? ” ” dumneavoastra stiti aia sau ailalta ?” Le raspund frumos ca atunci cand eu butonam la calculatoare ei se jucau cu puta in nisip . 😅 Si fatala vine cand le descriu primul calculator pe care am lucrat , nu mai stiu cum naiba se numeau dar erau doi in unu , calculatorul la baza si lipit de el , sus , monitorul .

    1. Eu țin minte primul calculator pe care l-am văzut, care ocupa o încăpere întreagă și că mișunau pe acolo o grămadă de cetățeni cu niște cutiuțe cu cartele perforate în mâini.

      Aidecapumeu, ce babe suntem 🤣🤣🤣

  3. He, heee! De cand cu telefoanele mobile si internetul “nelimitat” te lovesc mesajele astea de la munca non-stop. Ma “bucur” de facilitatea asta de niste ani buni de zile. Si cat am rezistat pana sa imi iau mobil. Dar in ziua cand s-a nascut fie-mea n-am mai avut scapare. Ca trebuia sa fiu “la comanda” in caz ca sotia avea nevoie de ceva la maternitate. Si uite asa am eu “mobil” din 2002 incoace… Si… trage toata lumea de mine (eu nu prea sun – ca nu vad nevoia si nici nu ma omor sa vorbesc cu alti oameni; cel mult scriu pe WhatsApp, mail, MS Teams, etc). De raspuns insa… raspund indiferent unde sunt si ce fac. Asta mi-a atras insa si ceva “pumni” in cap de la sotie; am primit directiva “Daca te sun cand esti la baie sa nu-mi mai raspunzi!”. Incerc sa ma conformez, asa ca citesc in continuare bloguri, ascult podcasturi sau ma uit pe YouTube – momente de liniste!!! 😉

    1. Și noi avem aceeași convenție – nu-mi răspunzi la telefon de pe tron. Maxim accept un pipi de urgență în timp ce vorbim. Da dacă e chiar urgent! 😁

  4. Io daca sunt la serviciu si trebuie sa ma duc la toaleta imi iau telefonul cu mine si raspund la mesaje, citesc breaking news si altceva de genul asta. Ma simt chiar mai confortabil daca raspund la mesaje de pe buda😊
    Si acasa fac la fel, nu numai pe buda de la serviciu 😀

  5. Off! La fel. Îl iau peste tot. Și rezolv multe treburi la telefon când fac alte lucruri.

    1. La mine e o chestie din seria “tot răul spre bine” – adică mi-a răposat parțial telefonul, în sensul că nu mai pot vorbi la el fără căști.

      Partea bună e că dacă am căștile în urechi, bag telefonul în buzunar și am mâinile libere să fac chestii, plus că nici nu rămân cu gâtul strâmb după vreo convorbire mai lungă 😁

  6. #metoo. Oare ce făceam înainte de telefoane pe budă? Și eu citeasc mesaje sau îmi fac planuri, inclusiv de mâncare. Știu persoane care vorbesc de pe budă, mai un salut, mai o apă trasă 😅

  7. Hahahaha!!! Mi-ai băgat cuiul acum! Ce tare! O să mă bușească râsul te miri pe unde când o să mă gândesc: oare ce face X acum când eu îi scriu??? Deja râd 😂😂😂😂😂😂😂

  8. Bine ai revenit!
    Cam port după mine peste telefonul, dar pe tron doar citesc ceva sau vizionez, nu și convorbiri.
    Chiar nu mă întrebam în ce situație este persoana cu care mesăgesc, acum o să mă cam întreb, variante de răspuns sunt destule😂🤪

    1. Mna, cam cum mă întreb eu acu care dintre voi era unde când ați scris comentariile astea 🤣

  9. Amatori, dom’le, amatori…
    In primul rand, când bei un pahar de apa rece de sete nu te gândești la următorul, te gândești la următoarea bere rece!
    Ca nah, suntem niște ladies si gentlemen, nu ne aruncam la alcoale din prima. 😁
    Doi. Treaba-i treaba si buda-i buda, nu le amestecam. Pe tron citim bloguri sau jucam Solitaire, ca sa se potrivească cu atmosfera. Daca zici ca nu ai șansa de a fi solitara, vezi de un RPG online. 😂
    Gătit, curățenie si din astea cu telefonul lipit de ureche? Treburi plictisitoare pentru oameni fără fantezie. Se pot face chestii muuuuult mai interesante, mai ales in cuplu, când unul vorbește la telefon. Daca vorbesc amândoi, treaba devine mai complicata. 🤣

    Urmează minutul de seriozitate (atât a constatat nevasta ca rezist)…oameni buni, sincer, am dilit cu toții cu telefoanele astea. Io am fost un fel de ultim mohican, pina acu’ cinci ani aveam telefon cu taste, deloc smart, chiar ușor stupid.
    Adică am impresia ca, pretinzând ca devenim mai eficienți, rezolvam mai ușor si mai repede ce avem de făcut, totul a devenit un fel de amalgam. Nu mai exista o delimitare a timpului, suntem tot timpul peste tot si niciunde. De parca ar veni sfârșitul lumii daca nu am fi tot timpul conectați…
    Soția a încercat șase ore fără telefon…a intrat in sevraj. Eu rezist mai ușor șase ore fără țigara.🤣

    1. Să zic, să nu zic? 🤔 Ia, că zic… În ultima vreme am cam trecut pe vin alb, rece ca gheața, am trădat berea 🙈

      Hmmm, mi-ai dat temă de documentare: de căutat un Solitaire pentru telefon 😂

      În rest, dap, perfect de acord, avem impresia că suntem toți așa, un fel de ombelico del mondo, disponibili oricând și oriunde. Și nu, zău că nu se dărâmă Universul dacă nu suntem TOT timpul la butoane 🤷‍♀️

  10. Acum nu doar că o să mă gândesc ce face și unde este cel cu care mă conversez dar creierul meu tâmpit își va face și o imagine vizuală. Mulțumesc Iulia.🫣

    1. Ahahahahaha, scopul meu a fost atins. Păi ce, numa eu să am filme tâmpite în cap? 🤣🤣🤣

  11. 1. Din 2011 pana în 2022 am fost supravegheata la toate activitățile din baie de 1 pisica. Din 2022 și (sper) cât mai mult timp de acum în colo, sunt supravegheata stereo, de 2 buc. pisici
    2. Bineînțeles că stau cu telefonul în baie, mai și răspund, dar vorbesc așea, mai în șoaptă sa nu se audă ecoul și sa se prindă alalalt ca sunt pe buda
    3. Am o colega mai suie la serviciu și ma cauta într o zi sa ii semnez o hârtie mai urgenta (gen în 24 de ore ar fi trebuit sa fie aprobata). A aflat ca făceam pipita și puțin a lipsit sa nu mi bage hârtia și un pix pe sub usa sa i o semnez atunci pe loc

  12. Vremurile erau mai faine înainte de tehnologie, în unele situații. Nu stau fără telefon. Aș fi pierdută fără GPS, spotify, instagram, messenger, bloguri/vloguri etc. Nu aș mai putea trăi fără ele. Dar, sunt unele persoane ce nu au limite și te bat la cap tocmai cu ajutorul tehnologiei la îndemână pentru oricine. E emotionally draining și e greu să impui limite celor care nu le au.

    1. Și să nu uit, iubesc să lucrez de acasă. Dar nerespectarea unei limite de alții e singurul dezavantaj care mă omoară.

    2. Pfff, să vezi ce fain e când ești freelancer. Cumva, majoritatea celor din jur au impresia că îți scoți toată ziua scame din buric și ar trebui să fii la dispoziția lor oricând și pentru orice 🙄

    3. Da, nu știu, dacă ești la un click distanță chiar nu înseamnă că trebuie să fii bâzâit non stop. Tehnologia are multe avantaje și îmi place, dar e groaznic de greu cu oamenii ăștia pentru mine. Ca freelancer, cred că e infinit mai greu.

    4. Sigur, nu putem contesta nici o clipă avantajele pe care ni le-a adus progresul tehnologiei.

      Din păcate însă, vine și cu un preț 🤷‍♀️

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *