IuliaIntenționasem să scriu cu totul altceva astăzi, mai ales că e luni și mă gândeam să nu începem săptămâna așa, cu d-astea grele…
Dar am citit în dimineața asta două chestii care m-au pus pe gânduri. Și nu neapărat niște gânduri prea vesele.
În primul rând este vorba despre un articol de la Cetin – acesta. Ce m-a frapat au fost cuvintele astea: „Am înțeles că, a încerca să educi oameni este o luptă pierdută, destinată doar loserilor. […] Pentru că, dacă tu vrei să le deschizi ochii, vei fi privit ca un inamic, spre deosebire de cei ce le spun ceea ce vor să audă, neasumându-și niciun risc.”
Cumva, mi s-a părut trist. Poate sunt naivă, dar am avut oarecum impresia că oameni precum Cetin, Mihai, Zoso, oameni care ajung zilnic prin vorbele lor literalmente la sute de mii de oameni, încearcă, prin ceea ce fac, să îi educe, fiecare în felul său, pe cei care îi urmăresc.
Nu vreau să fiu înțeleasă greșit, n-am pretenția ca bloggerii sau alți creatori influenți de conținut să educe populația de la zero. Că nu e treaba lor, ar trebui să fie, teoretic, treaba familiei și a sistemului de educație. Așa, vai steluța lui cum e.
Dar, până la un punct, prin ceea ce fac (sau făceau ei), mi se părea că oferă mai mult decât divertisment și hăhăială. Că oferă și niște opinii pertinente pe subiecte de multe ori controversate sau dificile, deschizând astfel ochii multora.
Din păcate, mi se confirmă încă o dată că nu mai au nici ei nu știu… puterea, cheful, voința? să facă lucrul ăsta.
Zilele trecute, Mihai scria un articol despre cum i se fură frecvent texte, fără citarea sursei. Și spunea că se rezumă la a le spune respectivilor oameni ce gândește despre ei și punct. Nu mai ia nici un fel de măsuri înspre eventuale consecințe negative pentru respectivii. Pentru că nu mai are răbdarea și puterea să facă asta.
*********************************************************************
Al doilea lucru care m-a izbit în dimineața asta a fost un articol citit la Ioana – acesta. Pe scurt, dacă nu aveți răbdare să citiți, spunea că are la cursul de limbă o colegă în vârstă de 18 ani care habar nu are ce înseamnă Holocaust. Pur și simplu, noțiunea asta nu îi spune nimic.
După ce am citit articolul, m-a mâncat în dos să intru și pe facebook, să citesc comentariile de acolo. Pentru că acolo apar, de obicei, specimenele… Știm cu toții despre ce vorbesc.
Și, într-adevăr, așteptările nu mi-au fost înșelate. Din păcate. Printre altele, a apărut o femeie care spunea ceva de genul că așa ceva este imposibil. Că până și pe platformele pe care le „consumă” tinerii de vârsta asta (gen YouTube, TikTok etc.) mai apar informații despre asta și pur și simplu nu are cum să fie așa, să nu știe nimic.
În replică, Ioana i-a lăsat câteva link-uri cu sondaje/studii din care reiese că da, există un procent foarte mare de tineri, atât în Europa, cât și în State, care efectiv nu au habar despre subiectele astea. Sau care cred că Holocaustul e o poveste inventată.
Răspunsul? „Mi se pare greu de crezut”. Zbang!
Și atunci am revenit cu gândul la primul articol despre care vorbeam. Pana mea, chiar încep să cred și eu că e absolut inutil. Cum să încerci să educi omul, când îi dai cu informația-n cap și el o ține p-a lui?!? La ce bun?
Prostul care nu știe că e prost nici nu vrea să devină neprost. Și atunci cum să-l scoți din tâmpenia lui? Și are vreun sens să încerci?
Pe de altă parte, ce facem? Rămânem în bula noastră mică și confortabilă, în care interacționăm doar cu oamenii cu care rezonăm și ignorăm tot ce se întâmplă „dincolo”, la „ăilalți”?
Cumva, asta pare să fie soluția. Pentru că nici oamenii care au ceva de spus, nu mai au nici un chef să se lupte cu morile de vânt. În schimb analfabeții, plagiatorii, extremiștii și alte specimene asemenea devin tot mai vocali și câștigă tot mai mulți adepți. Te poți lupta cu ei? Ai pentru ce?
Desigur, am fi tentați să spunem că da, trebuie să încercăm, fiecare dintre noi. Dacă nu pentru altceva, măcar pentru copiii noștri. Că dacă renunțăm cu toții, lumea va fi acaparată de idioți. Idiocracy nu pare să fie departe de a deveni realitate.
Unde încerc să ajung, bătând câmpii cu grație în dimineața asta? Nu știu. Cumva, am vrut să mă ventilez, pentru că m-am întristat și indignat citind cele de mai sus.
Și pe de altă parte, pentru că vreau să aud ce părere aveți voi. Și cum faceți voi lucrurile? Încercați îi să educați pe cei din jurul vostru? Încercați să le deschideți ochii? Sau vă rezumați la a rămâne în bula voastră, pentru că nu mai aveți nervii să faceți pipi contra vântului?
Sursa foto: freepik.com
Aveam obiceiul să atrag atenția celor din jur (chiar și pe net) când ceva era greșit: o exprimare, o părere evident fals fundamentată (precum cea din discuția Ioanei).
Dar în majoritatea cazurilor era pierdere de vreme pentru mine, pentru că cei vizați sunt imuni la argumente factuale, așa că am renunțat să o mai fac.
Poate mai explic câte o greșeală cuiva apropiat, care știe că o fac din bunăvoință, dar în rest, Dumnezeu cu mila. Nu sunt responsabil în momentul ăsta decât de propria mea educație.
Mie mi-a zis cineva,pe blog la MV, că sunt habotnic dacă mă apuc să corectez greșeli de exprimare.
Well, fix cum ziceam – prostul care e prost nu știe asta și nici nu vrea să fie scos din starea lui de prostie.
Deci mai are sens să încerci?
Iulia, parcă mi-ai descris gândurile! Nici nu știi câte oale sparte mi-am luat in cap pentru că mi-am permis să nu fiu de acord cu ceva sau cu cineva, că am spus cuiva că nu e ok să parcheze pe locurile desemnate persoanelor cu handicap, că nu e ok să arunce chiștoace sau “gunoaie” pe stradă sau de pe geamul mașinii, că și copiatul unui text fără precizarea sursei se numește tot furt, că cititul deșteaptă, că e mai “cool” să fii tu insuți decât o copie ieftină a altcuiva, și că adevărul, oricât de crud ar fi el, este mai apreciat decât o minciună frumoasă. Și lista poate continua.
Pentru situații descrise mai sus am rupt prietenii, m-am dezis de neamuri cu gândiri obtuze și am exclus din anturaj persoane care, clar, nu au sorți de izbândă. Cumva, ne manelizăm cu toții, ne îndobitocim și mi-e teamă că “Idiocracy” nu este departe de a se înfăptui.
Oh, Doamne… câte priviri urâte mi-am luat și eu când am atras atenția la chestii de genul celor pe care le descrii… Am încercat să le explic oamenilor – și cu frumosul, și cu scandal – că nu e ok să ocupi 3 locuri de parcare când parcarea e goală, că nu e ok să nu strângi rahatul câinelui că… că… că. Degeaba.
Și da, asta e și temerea mea cea mai mare, că Idiocracy nu e departe deloc. Ba chiar e mai aproape decât vrem să acceptăm 🙁
Am avut sâmbătă o discuție de genul: tu de ce preferi să iei lemne din pădure și nu te duci să cumperi, că bani ai,nu te plângi.
Context: la doua sute de metri pădurea a fost exploatată și au rămas în urmă cupoane de 20-50 cm de brad care doar trebuie cărate in magazie. Toată lumea fericită pentru că forestierii trebuie să replanteze puieți și nu le strica putina curățenie. Norvegienii sunt ocupați cu muncile lor,iar tinerii nu au veleități de muncă. Cam că la noi. Altfel lemnele ar putrezit degeaba. Geme pădurea de lemne putrede.
I-am răspuns prietenului meu , român, că dacă el a ajuns să îmi pună întrebarea asta, sigur nu mă cunoaște, sau părerile și filosofia noastră de viață sunt atât de diferite încât nu are rost să consum energie pentru a-l lămuri. Mai ziceam ceva despre efortul de a lămuri pe alții,cred că ieri.
Am un coleg de liceu pe care se străduiesc 25 de-ai noștri să îi sugereze că e pe arătură cu conspirationismul. Nu se lasă. Tot mai găsește el resurse să ridice iar trâmbița și să sufle.
Chiar OldJana pune botul la conspirații și ea nu era așa. Ceva se întâmplă pe netul ăsta și reușește să îi contamineze. Evident,nu in bine.
E mult de discutat, scuze pentru divagații
PS: am niște întorsături de frază pe acolo pentru că m-am tot chinuit să scriu cât mai puțin dar să rămân inteligibil.
Scuze!
E ok, înțelegem ce vrei să spui 🙂
Crezi că numai netul e de vină?
Ca să fiu realist, nu prea are timp să deschidă vreo carte, că pe-aia aș putea să o citesc și eu, dar cand robotește prin casă angajează tot felul de discuții cu prietene care o curentează cu noutățile in domeniul apocalipsei, ca să dau un termen generic. De când am luat atitudine, impreuna cu plozii (17 și 13), nu ne mai povestește, dar se mai scapă câteodată că nu mai avem mult de trăit.
Eu m-am însurat cu o femeie pozitivă și sufletul petrecerilor, stiu de ce sunt uimit. Nfine, vedem noi ce va mai fi. Bine că nu-au luat-o și copiii razna.
Mda, ciudată situație 😕
Unii au depus armele în războiul ăsta, tocmai pentru că ‘ăilalți’ sunt prea numeroși. Prea puțin dintre ei au capacitatea de a se lăsa schimbați, educați sau cum vrei să zici. Când sunt atâtea exemple pozitive, cei mai mulți le aleg pe celelalte. Uite, dau un exemplu. Am mai zis că ne-am coagulat câțiva cetățeni nemulțumiți de cum merg lucrurile în comună. Preponderent suntem nou veniți din București. Localnicii nu prea ne văd bine. Că deh, mașini, case, d’alea. Ei nu realizează că noi am venit aici pentru că ei ne-au oferit alternativa de a cumpăra teren sau casă în comună. Și că bugetul comunei are de câștigat prin taxele pe care le plătim. După ce am făcut tam tam la primărie pe tema containerelor pentru selectat deșeuri, s-au pus containere. S-a publicat pe siteul primăriei unde sunt amplasate. Ce crezi? Am fost să arunc niște cartoane la containerul de lângă cimitir. Mi-au sărit localnicii în cap, că de ce arunc acolo la ei, că am numere de București la mașină și să mă duc în capitală cu cartoanele. Degeaba le-am explicat că eu locuiesc aici, degeaba le-am arătat ce a publicat primăria, degeaba le-am arătat că pun cartoanele presate în containerul de cartoane. Știi ce au făcut? L-au sunat pe popă care m-a amenințat că el are poliție și o pune pe mine, că-s containerele cimitirului iar cimitirul e al lui. Beat this! Dar cu toate astea vom merge înainte cu asociația. Crezi că au venit localnici care să-și exprime dorința de a face parte? Sau măcar curiozitate de a vedea ce vrem? Neah! Însă ne dă încredere faptul că suntem noii veniți tot cam atât cât localnicii. Aproape 1:1. Și cumva putem să înclinăm balanța în favoarea bunului mers la lucrurilor pe aici. Eu sunt oricum o tipă mai optimistă și extrovertită. Și tot încerc să vorbesc cu unul, altul. Prea puțini sunt dispuși să asculte. Azi mergem la ședința de CL la primărie. Mergem cu temele făcute pe marginea subiectelor din ordinea de zi. Avem multe întrebări. Sunt sigură că nu vom primi răspunsuri. Vrem să înregistrăm ședința. Sunt sigură că nu ne vor lăsa. Dar continuăm. Și când vom avea rezultate, crezi că localnicii își vor schimba părerea? Neah! Dar o facem pentru copii, ai noștri și ai lor. Eu o fac pentru nepoții care sper să vină cât mai repede.😍
Adina, ești grozavă! Mi se pare senzațional că ai energia și disponibilitatea să te lupți pentru ceva, oricât de mic!
Foarte tare! 🥰🥰🥰
Felicitări și succes!
Eu,la București am luat bătaie pentru că am cerut bon fiscal la un butic pentru un pachet de țigări pentru că se prefăcea că nu merge POSul
Iulia, nu cred că sunt grozavă. Cred doar că putem schimba mai repede lucrurile la nivel de comună decât la nivel de țară. La nivel de țară ai drept armă votul. Și s-a dovedit cam fără utilitate.😁 Dar dacă vor fi din ce în ce mai multe comune precum Ciugud sau altele, putem schimba de la bază spre vârf lucrurile. Bine, asta-i teorie pură.😁 Oricum, n-am nici cea mai mică idee în ce dracu m-am băgat.😁 Da’ io-s precum cămila aia care merge prin deșert, că știe că o să apară și oaza aia cu apă. Vedem ce rahat o să iasă.😁
Ba, mie mi se pare foarte tare ce faci. Îți țin pumnii în continuare! 🤞🤞🤞
Felicitări! ai toată aprecierea mea pentru acțiunile tale. Schimbarea se va face greu, dar se va face.
Localnicii vor fi inițial Gică contra, apoi lasă i pe nebunii ăia și în final vor vedea că ați avut dreptate. Știu ce zic, am crescut la țară.
Eu n-am abandonat. Nu mă mai cert cu lumea pe Facebook pentru că lumea reală nu e Facebook. Internetul le dă informația, nu le spune și ce să facă cu ea. Așa că…asemenea AdineiL, încă mai încerc să mișc lucrurile, să mă port eu așa cum aș vrea să se poarte și alții cu mine, să schimb ce pot. Educație? Nu îmi permit să spun că fac asta, cu nimeni. Dar încerc să vorbesc despre rolul femeii în organizații, să contribui la creșterea carierei lor, să fac paralele între ce a trăit mama și ce pot face eu, să fiu eu un exemplu. Încerc să explic că ne-a dat viața șansa de a ne naște în timpuri și într-o zonă geografică care ne permite acces la educație, cultură, sport.
Așa e, Facebook nu e lumea reală, dar, din păcate, porcăriile de acolo se propagă rapid și offline. Asta mi se pare cel mai toxic
Felicitări pentru ce faci!
Greu, foarte greu subiectul… Pentru ca orice ai face, dai cu sabia-n apa. Degeaba. Problema? (Dupa parerea mea, departe de adevarul absolut!) Facebook, TikTok, Instagram, si ce-o mai exista pe acolo. Copiii, tinerii adulti, practic numai asta fac. Cati copii/tineri mai vedeti cu o carte in mana? In parc, in metrou, etc.? Nu zic ca e un semn de inteligenta, nicidecum! Dar parca ai in fata o persoana care vrea sa stie, sa afle. Cred ca tot ce putem face e sa ne invatam copiii sa verifice informatiile care le pica mura-n gura, sa aiba un pic de simt critic, sa nu ia totul de-a buna, ca nu e! Si aici o dam in alta problema. O pustoaica cu curu la inaintare face enshpe mii de euro in cateva zile (ore?). Cum motivam si noi copiii astia sa invete, sa inteleaga importanta muncii? Ca e important sa stii sa faci ceva. Orice. Sa ai o baza acolo, a safety net daca vreti. Vorbeam cu doctorul meu zilele trecute. Inchide cabinetul in iulie, ca iese la pensie. Cauta un inlocuitor de 2 ani. 2 fucking ani! Tinerii iesiti din scoala de medicina vor sa aibe consultatii de la ora 9 la ora 17. Doctorul meu consulta pana la 20h30 ca, vorba lui : Nu vreau sa isi omoare lumea zilele de concediu doar ca sa vina la cabinet.
Am impresia ca am luat-o pe aratura. Plecasem de la o problema care, pentru mine, duce la alte probleme. Si de asta cred eu ca ne batem cu morile de vant. Am renuntat. Nu ma mai bat cu nimeni. O sa ma bat cu si pentru fi-miu, sa incercam sa facem in asa fel incat sa aiba capul pe umeri. Daca el va voi sa se bata cu morile de vant, be my guest. Cine stie, poate generatiile astea noi vor reusi ceva ceva. L’espoir fait vivre!
Vezi, exact din cauza lucrurilor pe care le spui tu, am uneori un sentiment de egoism. Mi se pare egoist că am adus pe lume un copil care nu a cerut asta, într-o lume din ce în ce mai… Nu știu… Nasoală? Tâmpită? Defectă?
Dar probabil că altceva nu avem ce face decât să încercăm să le insuflăm valori cât mai corecte și, vorba aia… Hope for the best, prepare for the worst 🤷♀️
Nasoala, tampita, defecta? All of the above and then some!
Am multe frici legate de viitorul lui, dar una dintre cele mai mari e sa vina intr-una din zile si sa-mi spuna “La ce imi trebuie mie scoala, facultate, alte cacaturi? Uite, postez cate ceva pe (insert orice platforma aici) si castig mai mult decat tine si tati la un loc”. Sa ii vorbim despre o lume postapocaliptica in care nu mai exista net, social networks, s.a. si sa ii raspundem: ok, si daca se intampla ceva? Cu ce te alegi? Ce stii sa faci?
Cum spunea cineva: copii mici, probleme mici. Copii mari, probleme mari. Fi-miu e mic, si ma tot gandeam acum ceva timp “bah ce porcarie, unde bai nene probleme mici ca ne vine sa-l strangem de gat uneori”. Eh, usor usor ajungem sa vedem si problemele alea mari, si sa speram din tot sufletul sa nu ajungem la ele.
Da…este inutil 🙂 dar cei ce vor sa educe cu ardoare pe cineva trebuie sa realizeze daca sunt elevi sau profesori . Uneori uitam ce haine avem de fapt pe noi și încercăm să dăm lecții celor ce ne predau materiile de învățat în șlefuirea noastră de caracter . 🙂 Nici un om nu este așezat la întâmplare în educația noastră , poate dacă am face mai multa introspecție am înțelege ce avem de învățat de la cel pe care vrem să îl educam ceva 🙂 spun asta din propria experiență …de elev în fata profesorului .
Interesantă perspectivă!
Nu a venit ușor … 🙂 A trebuit să mă lupt mult cu mine pentru a realiza că tot ce vroiam sa corectez in alții trebuia corectat la mine …inca mai pierd lupte in anumite zile și țin să corectez . 🙂 Sa ai o zi frumoasa ! 😘
Cu toții avem câte ceva de corectat în noi. Toată viața. Cel mai greu mi se pare să conștientizăm asta. O zi frumoasă și ție! ☺️
Bai….nu stiu ce sa zic. Personal mai intru pe blogul lui Mihai doar sambata pentru articolul tau, in rest am preferat sa nu. Am observat si la el,si la Zoso si la Cetin ca in ultima perioada , vorbesc de sus cu toata lumea, doar ei detin adevarul si daca indraznesti sa ii contrazici, esti facut in fel si chip( nu neaparat injurat). Eu personal nu ma mai regasesc acolo, nu mi se mai pare ca incearca sa isi aduca aportul la educatie, ci doar sa emita pareri proprii ca adevar absolut. E casa lor, au dreptul sa faca ce vor, tocmai de asta am plecat fara sa zic nici pâs, ca poate s-or fi saturat si asa stiu ei sa reactioneze. Nu cred ca e treaba nimanui sa educe ( in afara institutiilor abilitate si a familiei) , fiecare isi spune parerea, de preferat argumentata, iar cei care citesc ar trebui sa fie capabili sa filtreze informatia, mai departe…scrie-n carte
Mulțumesc pentru apreciere.
Și da, cred că, în cazul tuturor celor 3 menționați și de tine, și de mine, au ajuns la un nivel de lehamite care îi face să nu mai aibă răbdare.
Așa e, nu e treaba nimănui în afară de școală și familie să “educe”, în sensul propriu al cuvântului.
Dar, așa cum spui tu, ar trebui să putem lua informații primite din surse “sigure” și să le filtrăm prin propria minte. Dar dacă mintea dă rateuri?
Draga mea, eu sunt mai anti social media, deh baba batrana, cum ar zice inteleptii si mai am si defectul de a cauta informatia dintre 3 surse sigure, fara legatura una cu alta( “traume” din facultate) , deci practic sunt aproape neinfluentabila si data mintea mea da rateuri, asta, sper sa invat ceva pe mai departe. Personal cred ca prea mult social media si mult prea putine surse reale( publicatii de profil, carti scrise de oameni cu experienta in domeniu, studii bazate pe cercetare temeinica) duc la aceste mici/mari rateuri ale mintii noastre. Eu una accept ca sunt lucruri pe care oricat as incerca nu le pot intelege pe deplin si iau o hotarare bazata pe risc, dar eu inainte de a lua o decizie creez cele mai negre scenarii si abia dupa ce imi asum posibilele consecinte pun in practica o decizie. Sa iti dau un exemplu: trebuie sa imi cazez catelusul la o pensiune pe o perioada de o saptamana, caci i-ar fi mult prea greu lui sa il luam cu noi, am intrebat in stanga-dreapta, am intrebat pe net, am citit niscaiva zeci de recenzii si m-am apucat sa sun, sa vad cu cine fac click. M-am lungit de nu se mai intelege nimic, ideea e ca eu cred ca nu netul/ oamenii de pe net sunt cei care ar trebui sa ne influenteze prea mult deciziile
Bun, da, de acord, într-o lume ideală, nu oamenii de pe net ar trebui să ne influențeze.
Dar în lumea în care trăim, e clar că internetul a dobândit o putere enormă. Și, că ne place nouă sau nu, internetul și oamenii de pe el influențează mase (și încă mari) de oameni. Iar din punctul meu de vedere, o astfel de putere de influență vine și cu o responsabilitate destul de mare. Pe care unii și-o asumă, unii nu.
De asta ziceam de datul rateurilor, vizavi de minte – ce ne facem cu ăia care nu sunt ca tine și care înghit pe nemestecate orice porcărie pentru că „așa am citit pe net”. Care au capul pe umeri numai să le țină sârma care le leagă urechile? De ăștia mi-e mie cel mai teamă 😕
ei, da, in ultima vreme… asa a fost Mihai dintotdeauna. pe mine m-a blocat acum cativa ani, cand nu mai puteam de ras cand imi explica doct ca lama nu-i musai sa taie (intr-o discutie pornita de la furminator, eu si alti proprietari de pisici cu par lung ziceam ca pentru ele nu-i ok, fiindca acea lama le taie din blana) 😀
si eu intru doar sambata, pentru articolul Iuliei.
Si mie imi e teama de ei. Uneori uit ca prostul are minte odihnita si incep cu argumentele, nu am avut pana acum rezultate pozitive. Personal am zis ca atunci cand nu o sa mai putem, o sa plecam spre alte zari, ceva mai senine, iar pana atunci incerc sa nu ies din bula mea prea mult si sa vad partea buna a lucrurilor. Noi nu am vrut un copil, tocmai datorita societatii, deci e clar ca un improvement plan nu avem, din pacate
Si crezi ca în ‘alte zări’ nu se găsesc de-ăștia? După 12 ani jumate de când sunt în ‘alte zări’ astea, îți garantez că sunt și aici. De multe ori spun ca sunt chiar mai mulți, dar apoi realizez ca nu ate legătură cu locul. Adica nu sunt mai mulți aici decât în țară. Ci sunt mai mulți decât erau (sau conștientizăm eu ca sunt) acum 12 ani. Poate și faptul ca îmbătrânesc are o influența. Pentru că da, răbdarea mea e întinsă la limita de astfel de oameni și deși nu am renunțat complet sa ii ‘educ’, realizez ca pe an ce trece fac eforturi din ce în ce mai mici. E frustrant să îi vezi în funcții de conducere sau decizionale, e enervant sa ai impresia că cu cât ești mai tampit cu atât ești mai apreciat, da, este. Dar și sănătatea mea a devenit de la un punct foarte importanta și atunci mai bine îmi vad de treabă decât sa îmi pierd vremea și nervii. Iar de cele mai multe ori intervine ceea ce spuneam la un articol mai de acum câteva zile de-ale Iuliei: oamenilor le e din ce în ce mai lene sa gândească. Iar unui om care refuză să își folosească creierul pt a face o minima analiză a ceea ce aude/citește, nu ai ce să îi facim da, e trist, trăim într-o societate trista din punctul asta de vedere .
Să știi că și eu am uneori impresia asta, că sunt mai mulți.
Nu sunt mai mulți, doar au devenit mai vizibili datorită accesului mai facil la net și la platforme unde își pot exprima opiniile.
În rest, comentariul lui @Nemo mi se pare genial!
Da, evident mai vizibili. Cat despre comentariul lui @Nemo, excelent. Doar ca eu încă nu am reușit să ajung la nivelul ăla de Zen în care atâta timp cât sunt mulțumită de mine, restul e ok. Ca tot îmi crește tensiunea când greșesc și încerc sa argumentez o conversație cu un om care pur și simplu nu înțelege conceptul de argument și care crede că deține adevărul absolut. Dar lucrez la asta, pt că mi se pare singurul mod în care poți sa supraviețuiești 🙂
Bun, hai sa incerc sa fiu si eu serios, ca subiectul este…mai ales pentru o zi de luni.
Sa raspund din start la intrebare. Nu e inutil.
Si eu am avut incercari, neintelegeri, certuri, lucruri din astea cand incercam sa explic sau sa spun ceva. Partea proasta ca la un moment dat acumulezi o gramada de frustrari care te fac sa scrii un articol ca cel de azi.
Cumva, solutia a venit citind un articol intr-un National Geographic in care autorul se intreba daca ceea ce facea la momentul respectiv are vreun rost. Raspunsul primit de la un prieten facea trimitere la ceva numit “pierdere prin anticipare”, adica accepta din start ca poti reusi sau nu si nu vei fi dezamagit. Foarte apropiat ca si concept de ceea ce in budism se numeste calea non-atasamentului. asa ca m-am pus un pic sa aprofundez treaba cu non atasamentul ( nu, nu ma plimb prin lume intr-o toga portocalie mormaind om mani padme hum…) si am ajuns la cateva concluzii care m-au ajutat.
Fa lucrurile corecte. Fii intelegator fata de ceilalti. Nu te lasa influentat de rezultat.
Asta ar fi esenta.
In rest, ca de ce sunt oamenii asa cum sunt, care e rolul societatii, daca retelele sociale faciliteaza sau nu indobitocirea in masa…da, putem sa discutam, dar ar fi doar asa, un fel de orgasm intelectual, pe principiul ce destepti suntem noi si ce prosti sunt ceilalti iar situatia ar ramane neschimbata. Mai bine cum spunea @Adina…un pic de autoeducare, un pic de implicare pe plan local, na, nimeni nu e Superman, important e sa nu-ti fie rusine cand te uiti in oglinda.
Stai că îmi trebuie un pic să îmi revin. Nu de alta, dar de obicei comentariile tale mă fac să râd cu gura până la urechi și de data asta mi-ai dat cu virgulă!
Hmm. Inițial mă apucasem să scriu un răspuns kilometric. Dar apoi am ales să șterg, să tac și să mă gândesc la ceea ce spui.
@Nemo sublim….
Uneori pare o luptă cu imposibilul, dar încă încerc. Discut cu pacienții și mă străduiesc să le scot din cap miturile și prostiile pe care le citesc te miri pe unde. Le explic pe limbajul lor și sper că pleacă de la mine înțelegând care-i treaba cu ei. Fiind la început nu am prea mulți pacienți și am timp să le explic tot ce alții nu au reușit. Și pe viitor voi încerca să fac la fel: calitate>cantitate. Chiar dacă pare o picătură într-un ocean.
Daaaa, tu poți beneficia de apanajul specialistului la care el a venit să se trateze!
Și tot au oarece indoieli🤔
@OldJohn-da, așa este. Și tot mai sunt unii care nu pot să-mi răspundă la întrebarea “cum de aveți încredere în mine să vă tratez de boala X, dar nu aveți încredere când vă explic despre {insert here: vaccinuri/grafen în paracetamol/ultima conspirație}”. Ei, cu acești distinși concetățeni care au numai certitudini nu-mi mai bat capul în mod deosebit, încerc să-i lămuresc măcar privitor la ce afecțiune i-a determinat să mi se adreseze.
Aidecapumeu, tre să ai și tu niște cantități de răbdare… 🙄
Temă foarte interesantă! nu, nu trebuie să renunțam. Doar că , fără inverșunare, să profităm de orice ocazie ca să influențăm pe alții. Fiecare poate schimba puțin, in bine, din locul in care se află.
Filozofia mea de viață e ,, fă tot ce ține de tine”, dar fara să te raportezi la rezultat. Uneori iese, alteori nu.
Mă străduiesc foarte mult să nu judec și să imi cresc gradul de toleranță.
Am învățat că schimbarea in bine se face greu, in schimb răul are viteză mare.
Mă lovesc des de cei care cred in conspirații. Cred ca nu au un rol important in propria viața. Așa au senzația ca participă la ceva mare, important, ceva ce nu toată lumea pricepe.
La fel cei care se informează de pe tik- tok. Ii intreb: pe ce te bazezi cand afirmi asta? sau ,, eu zic ca nu e asa, spune argumente care să arate ca tu ai dreptate”.
De cele mai multe ori dau inapoi.
Plus că, trebuie sa fim deschiși, eu permanent învăț și mă educ.
Foarte fain răspuns! 😍
Și foarte adevărat… Binele se construiește cu greu și migală. Răul se face atât de repede…
💞