Bonjurică, bonjurică și bine v-am regăsit, confrați întru ale luptelor cu oalele, blidele și ingredientele.
Să nu pierdem prea mult vremea cu politețuri și cotcodăceală și să trecem direct la fapte de vitejie în bucătărie.
Bonjurică, bonjurică și bine v-am regăsit, confrați întru ale luptelor cu oalele, blidele și ingredientele.
Să nu pierdem prea mult vremea cu politețuri și cotcodăceală și să trecem direct la fapte de vitejie în bucătărie.
Așa cum am promis tura trecută, revin și azi cu meniul planificat pentru săptămâna viitoare.
Săptămâna trecută n-am gătit chiar tot ce era pe listă, pentru că rulada cu cașcaval și cartofii cu 4 feluri de brânză ne-au ajuns pe 2 zile, așa că nu am mai apucat să fac cotletul de porc cu ceapă caramelizată și nici cuș cuș-ul marocan.
Având în vedere faptul că la ultimul articol legat de ce mai mâncăm v-ați exprimat interesul pentru alte idei de meniuri, iaca aici meniul pe care l-am planificat eu pentru săptămâna ce vine.
În principiu sunt mai multe feluri decât estimez că vom mânca, dar având ingrediente similare, le notez în ideea în care poate ne răzgândim, poate într-o zi o să am mai mult sau mai puțin timp, poate… Pe scurt, pentru flexibilitate.
Și nici eu nu fac excepție, pentru că eu sunt personajul responsabil cu furnizarea hranei în familia noastră. Așa că dacă aud întrebarea asta, mă apucă ori jalea aia mare, că primul răspuns care îmi vine în cap e: „De unde naiba să știu eu?!?!”, ori îmi creste instant tensiunea și îmi vine să izbucnesc mai rău decât o oală sub presiune și să arunc cu vreun obiect contondent spre persoana care o adresează.
Așa că, pentru liniștea și pacea mea sufletească și întru evitarea potențialelor conflicte, de ceva vreme practic ceea ce se numește în engleză „meal planning”. Mai pe românește, planificarea meniului sau meniul zilei.
Ieri mi-am dat seama, așa, pe la ora prânzului, că nu stăm prea bine la capitolul pâine. Firește, că doar orice om organizat rămâne fără d-astea gen pâine, țigări fix când e zi liberă…
Am stat oleacă în bucătărie, m-am scărpinat sub scufie, am analizat cam ce opțiuni aș avea. Pâine la benzinărie sigur nu găseam, așa că am făcut un inventar rapid și am decis să trântesc și mai rapid o pâine. Unde rapid era un aspect destul de esențial, din motive de copil care stă el bine la multe capitole, dar la ăla cu răbdarea mai are de lucru.
Pentru cine a deschis televizoarele mai târziu, Bobiță sunt eu. Și pentru că vreau, nu vreau, trebuie să îmi hrănesc familia, m-am gândit că ar fi o idee să împărtășesc și cu voi ce mai pun eu pe masă.
Azi am gătit “tartă cu ce ai” (respectiv cu ce-ai prin casă). Avantajul chestiei ăsteia este că poți arunca în ea fix cum îi spune numele – ce ai prin casă și nu mai știi cum să folosești.