Bobiță gătește

Pentru cine a deschis televizoarele mai târziu, Bobiță sunt eu. Și pentru că vreau, nu vreau, trebuie să îmi hrănesc familia, m-am gândit că ar fi o idee să împărtășesc și cu voi ce mai pun eu pe masă.

Azi am gătit “tartă cu ce ai” (respectiv cu ce-ai prin casă). Avantajul chestiei ăsteia este că poți arunca în ea fix cum îi spune numele – ce ai prin casă și nu mai știi cum să folosești.

Eu azi am vrut să o fac cu șuncă și feta, nu mi-a ieșit, pentru că s-a dovedit că șunca “s-a mâncat”… Așa că am făcut o poteră rapidă și am găsit în congelator niște bacon rămas de la altă rețetă (quiche cu mazăre și bacon, o scriu și pe aia în curând).

Dar ca să nu lungim pelteaua prea mult, iată aici ingredientele și continuăm cu povestitul pe urmă:

• 6 ouă
• 1 praf de sare plus niște piper
• 3 linguri cu vârf de făină
• O jumătate de pachețel de praf de copt
• Lapte sau smântână pentru gătit – cât vă lasă sufletul – eu pun cam jumătate de cană, așa, la ochiometru
• Alte chestii care pot fi gătite împreună cu cele de mai sus, adică ceapă, șuncă, roșii, ardei, ciuperci, ton, cașcaval, feta… Practic, cerul e limita.

Procedură:

Dați drumul la cuptor să se încălzească (eu treaba asta o coc la 200 de grade) și pregătiți o tavă antiaderentă pe care o ungeți cu puțin unt sau ulei. Sau, dacă nu vreți să folosiți grăsimi prea multe, echipați tava cu o hârtie de copt.

Pont: ca să nu vă chinuiți să faceți afurisenia de hârtie să stea în tavă (că e bine știut faptul că hârtia de copt e îndărătnică și se tot zbate să iasă din tavă, mai ales pe la colțuri), faceți-o ghemotoc în mână bine de tot, așa, ca și cum ați vrea să o aruncați la gunoi. Dar nu, nu o aruncați, ci băgați-o o secundă – două sub jetul de apă de la robinet.

Apoi despăturiți-o încetișor, să nu se rupă, că acum e mai delicată, udă fiind, și și-a băgat mințile în cap și poate fi aranjată în tavă fix cum vă doriți.

Bateți ouăle ca pentru omletă, împreună cu un praf de sare și niște piper, iar apoi adăugați laptele sau smântâna și mai bateți un pic. Dacă nu aveți nici lapte, nici smântână de gătit, puteți folosi câteva linguri de smântână normală, subțiată cu puțină apă sau chiar niște iaurt.

Apoi adăugați lingurile de făină și praful de copt…

… și mai trageți o tură de amestecat, să se omogenizeze și să nu facă făina cocoloașe.

Apoi continuăm în funcție de ingrediente – dacă aveți de exemplu ceapă verde și ton din conservă, să zicem – recte chestii care nu mai necesită nici un fel de preparare termică prealabilă – le trântiți frumos peste amestecul cu ou, amestecați puțin cu o spatulă, turnați amestecul ăsta într-o tavă și dați la cuptor cam 30 de minute, până când se face pufoasă și aurie.

Eu azi mi-am complicat puțin singură viața, pentru că n-aveam ceapă verde în casă. Și nici șuncă, după cum ziceam la început. Numai bacon, și ăla congelat bocnă.

Așa că, dacă tot trebuia să arunc baconul ăla pe foc, să se dezghețe, am zis să toc rapid și o ceapă albă, că d-aia aveam. Ceea ce am și executat. Alături de un kapia trist tare de tot, care nu-și găsise menirea în viață, uitat fiind într-un colț de sertar. Și oricum, și astea ar fi trebuit călite un pic, ceapa albă că așa îmi dicta mie instinctul și ardeiul pentru că…na, ce era să fac, să îl discriminez?

Numa bine, până s-a dezmorțit baconul, am executat rapid legumele…

…pe care le-am azvârlit apoi în cratiță, să se împrietenească cu domnul bacon, că na, urmau să ajungă în aceeași tavă și era păcat să stea fiecare ingredient în câte un colț, așa, stingher, ca un adolescent timid la o petrecere de apartament.

După ce legumele s-au înmuiat binișor, am luat cratița de pe foc și am făcut ce face orice om normal când gătește. Am luat o pauză și-am fumat o țigară. Și nu, nu pentru că sunt o putoare, ci pentru că trebuia să se răcească un pic toată treaba asta, înainte să o pot arunca peste ouă, așa că am ieșit cu tot cu cratiță afară și, până am ucis eu plămânul, s-a răcit și cratița. Multitasking, frate!

Am intrat înapoi în casă, am pus amestecul de mai sus peste ouă și am amestecat așa cu aproximație, cu o lingură, cât să se distribuie uniform toate cele.

Și în ultimul moment, mi-am adus aminte că mai am prin frigider și niște feta, așa că am zis: de ce nu? Și am luat rapid o răzătoare și am executat și niște feta în combinație.

După care am turnat totul în tava pregătită din timp…

…pe care am alungat-o apoi în cuptor, preț de vreo 30 de minute, să zic. Posibil să fi fost chiar mai puțin, dar nu jur, că nu m-am uitat la ceas, m-am luat după pufoșeală, culoare și miros. Dacă nu aveți încredere în metode din astea neortodoxe, faceți testul cu scobitoarea, ca la prăjituri. Dacă iese curată, e gata treaba.

Ah, încă ceva. Înainte să vă înfigeți în ea, răsturnați-o din tavă pe un fund de lemn sau ceva similar și lăsați-o să se răcească vreo 3-4 minute, se taie mult mai ușor așa.

Cam așa a arătat a noastră, am balotat-o alături de o salată, că asta aveam la îndemână.

Iese ca un fel de omletă, pufoasă și foarte foarte sățioasă. S-aveț’ poftă! 🍽️