Gătit

Bobiță gătește – Pâinea puturosului

Ieri mi-am dat seama, așa, pe la ora prânzului, că nu stăm prea bine la capitolul pâine. Firește, că doar orice om organizat rămâne fără d-astea gen pâine, țigări fix când e zi liberă…

Am stat oleacă în bucătărie, m-am scărpinat sub scufie, am analizat cam ce opțiuni aș avea. Pâine la benzinărie sigur nu găseam, așa că am făcut un inventar rapid și am decis să trântesc și mai rapid o pâine. Unde rapid era un aspect destul de esențial, din motive de copil care stă el bine la multe capitole, dar la ăla cu răbdarea mai are de lucru.

Copii

Dialoguri matinale #3 care au avut loc la ceas de seară…

… iar titlul ar fi trebuit să fie mai degrabă „Cum ne-a trolat copilul o seară întreagă”.

Scurt preambul explicativ: noi avem niște prieteni care au o fetiță, Emma, care e colegă de grădi cu fiul din dotare. Între Eric și Emma există o relație de tip „dragoste cu năbădăi”. Acum sunt cei mai buni prieteni, și-s în stare să-și dea unul altuia cămașa de pe ei, acu se iau la harță din te miri ce și-s în stare să se bată ca chiorii.

Alandala

O dimineață obișnuită

Mă trezesc ca omul, mă rostogolesc din pat și ajung cumva, cumva, în bucătărie. Pentru cei care nu mă cunosc, eu sunt departe de ceea ce ai putea numi „o persoană matinală”. Dimineața sunt mai degrabă o combinație între un Grinch, o harpie și un dragon. Asta până reușesc să îmi torn pe gât prima cană de cafea. După asta, harpia și dragonul pleacă, mai rămâne un pic Grinch-ul.

Soțul din dotare știe asta, așa că evită cât poate interacțiunile cu mine până când nu termin licoarea vieții. Copilului, în schimb, nu-i prea pasă, deși am încercat să îi explic că mami nu e prietenoasă dimineața, mami are nevoie de cafea și apoi redevine simpatică. De obicei, se uită zâmbind la mine, zice Bine, mami, pleacă în treaba lui și după 10 secunde emite un Maaaaaamiiiii sonor, urmat, de obicei, de vreo doleanță care poate fi îndeplinită musai numai de mă-sa. %^%##@*&@$!

Câini

De ce să NU îți iei câine

Mă ard degetele să scriu postarea asta de ceva vreme, dar până acum nu am avut niciodată puterea să o fac, pentru că știu că o să mă umplu de nervi cu gândul la toate anunțurile de „donez cățel adorabil, nu îl mai pot ține pentru că… [insert aici orice motiv X]”.

Însă în seara asta m-am înfuriat oricum, așa că am decis să scriu. ATENȚIE, urmează un articol lung sau foarte lung.