Alandala

Mici bucurii meschine

Ca să încheiem săptămâna asta într-o notă veselă și pozitivă, zic să vă povestesc 2 întâmplări din trafic care m-au făcut să rânjesc zilele astea. Că deh, ce e viața fără un pic de Schadenfreude la adresa nenumăraților speciali care frecventează șoselele patriei?

Drumul pe care îl trebuie să îl parcurg eu de la noi de la țară pentru a ajunge în frumosul oraș reședință de județ Brașov include și o bucată de DeNeu. Adică drum național. Cu două benzi pe sens. Pe care bucată de drum național se circulă… well, cum se circulă de obicei la noi. Unii mai cu mințile la ei, alții ca niște vite cu cabină.

Gânduri

Sunt pr⃝st și nu mi-e teamă să o recunosc

Văd tot mai des chestia asta în jurul meu, atât online, cât și în viața reală. Nu cred că e o chestie recentă, ci cred că pur și simplu acum am început eu să o observ: oamenii au o problemă să recunoască atunci când sunt proști. Sau tâmpiți. Sau cretini. Sau când greșesc, pur și simplu.

Nu am idee de ce, nu știu dacă e vreo chestie legată de traumele din copilărie sau dacă e vreo chestie legată de orgoliu. Habar nu am. Poate e pe aici cineva cu studii de specialitate sau mai multe cunoștințe pe subiect decât mine, care m-ar putea lămuri.

Copii

Dialoguri cotidiene 5

Asta e mai veche, de prin toamnă, dar n-am apucat să v-o povestesc din motive, așa că recuperez acum.

Scurt preambul explicativ: pe drumul care duce spre satul nostru se efectuează niște lucrări care implică niște șanțuri săpate pe marginea drumului și niște țevi/conducte. Am înțeles de prin vecini c-ar fi vorba despre ceva legat de sistemul de apă, dar mai multe nu știu și nici nu m-am documentat pe subiect, că nu m-a pasionat în mod special.