Zic să vă întreb și pe voi, cei care vă mai faceți veacul pe aici – a fost ceva în aer zilele astea?
Hai să vă spun și de ce vă întreb: nu știu cum a fost la voi, dar la mine săptămâna trecută a fost un haos complet.
Zic să vă întreb și pe voi, cei care vă mai faceți veacul pe aici – a fost ceva în aer zilele astea?
Hai să vă spun și de ce vă întreb: nu știu cum a fost la voi, dar la mine săptămâna trecută a fost un haos complet.
În ultimele zile, fiul nostru, copilul, s-a cam pișălit pe dânsul. Nu la modul să se facă fleașcă, ci la modul că și-a udat aproape în fiecare zi câte oleacă nemenționabilii.
Motivul? E prea ocupat cu joaca și nu are mereu timp să meargă la toaletă când îl scapă.
Vreau să vă povestesc o fază de azi dimineață și să îmi spuneți care este părerea voastră sinceră, chiar sunt curioasă, că poate văd eu lucrurile greșit.
Noi am dat copilul la schi cu instructor (bine, tehnic vorbind „instructori”, că sunt 2 – soț și soție). Și asta nu pentru că am fi niște snobeți care nu mai știu pe ce să arunce banii, nici pentru că nu știm să schiem. Că nici nu suntem și de asemenea știm.
Știți cum uneori te enervezi pe oameni că sunt săraci cu duhul și/sau lipsiți de bun simț? Ei bine, azi am fost eu ăla sărac cu duhul și lipsit de bun simț.
Să vă povestesc. Ieri am ieșit cu potăile la plimbare în pădure, unde prin „am” se va înțelege soțul din dotare + subsemnata și prin „potăi” se va înțelege toate cele trei dihănii pe care le deținem.
Mbine, nu generalizez și nu zic că așa funcționează mintea tuturor femeilor, zic decât de a mea, că p-asta o cunosc. Atenție! N-am zis c-o și înțeleg, asta e cu totul altă poveste.
Mdeci. Intru în baie, că tocmai s-a terminat procesul de hrănire potăi și trebuie spălate castroanele. Fritz le-a spălat pe ale Schnauzerilor. Dau să mă apuc să spăl troacele Hannei, că alea mai sunt. Văd cu coada ochiului că e pe cale să se termine săpunul lichid din sticla de lângă ghivetă.
Știu că e un clișeu prea utilizat (că d-aia îi zice clișeu), da nu mă pot abține: opriți planeta, vreau să cobor!
Că dacă nu fusese suficientă doza de mindfuck pe care mi-am luat-o ieri, și nici aia de ne-a administrat-o Vasilescu de dimineață, mi-am mai luat una care să îmi demonstreze fără vreo putință de tăgadă că lumea e pa-pa.
Povestea Mara ieri despre domnul care a luat-o practic la unșpe metri că n-a făcut copii suficienți [și când zic „domnul” o spun în cel mai eufemistic mod posibil, ca să nu scriu acilea vorbe precum moluscă decerebrată sau cretin sau altele asemenea]. Și firește, dacă mi s-a părut de noaptea minții acel personaj, a trebuit să-mi arunce Murphy neîntârziat unul similar în cale și mie, doar câteva ceasuri mai târziu.
Dar înainte să vă povestesc replica de noaptea minții a respectivei persoane (cu care am avut de-a face live, nu pe interneți), trebuie să vă relatez mai întâi partea a doua a conversației, că apoi oarecum se explică prima parte.