Azi nu o să prea fiu pe aici, din păcate.
Dacă acum ceva vreme scriam despre cât de tare doare o branulă înfiptă într-o lăbuță de cățel, azi mă regăsesc, din păcate, din nou într-o situație similară.
Azi nu o să prea fiu pe aici, din păcate.
Dacă acum ceva vreme scriam despre cât de tare doare o branulă înfiptă într-o lăbuță de cățel, azi mă regăsesc, din păcate, din nou într-o situație similară.
N-aveam nici cea mai vagă idee despre ce să scriu astăzi, dar pentru că-i luni, am zis să încerc să o dau așa, mai pe motivațional și sfaturi nesolicitate. Că doar c-o părere suntem toți datori și cine-i mai îndreptățit să-și exprime opiniile și să dea sfaturi decât un părerolog de internet așa, ca mine?
Știți că vă povesteam săptămâna trecută că am avut o zi complet lipsită de chef. Posibil să fi avut legătură cu vremea, că de vreo 2 zile, de când a mai apărut și oleacă de soare – chiar și așa, cu dinți ascuțiți cum e – parcă am mai înviat.
M-am dus ieri până la Mega-ul din comună, ca să cumpăr niște mărunțișuri care se terminaseră prin casă.
Un lapte, o rolă de bucătărie, niște bere… d-astea. În teorie, misiunea părea simplă: mă urc în mașină, ajung, cumpăr, plătesc, vin acasă. În practică însă, am reușit să fac și de data asta o nefăcută, că ce-ar fi viața fără un pic de tâmpenie presărată prin ea, nu?
Așa cum am promis tura trecută, revin și azi cu meniul planificat pentru săptămâna viitoare.
Săptămâna trecută n-am gătit chiar tot ce era pe listă, pentru că rulada cu cașcaval și cartofii cu 4 feluri de brânză ne-au ajuns pe 2 zile, așa că nu am mai apucat să fac cotletul de porc cu ceapă caramelizată și nici cuș cuș-ul marocan.
Dap, azi e una din zilele alea. Nu, nu zilele „acelea” despre care vorbesc reclamele la produse pentru dame. Ci una din zilele alea când n-am chef de nimic.
N-aș putea să explic exact cum și de ce, n-am pățit nimic rău, nici măcar n-am dormit prost azi noapte, ca să pot da vina pe oboseală. Pur și simplu n-am chef. Nu sunt nici supărată, nici deprimată, nici nimic. Pur și simplu lipsită de chef.
Articolul de azi e așa, un fel de salată de gânduri pe care am simțit brusc și iremediabil nevoia să le pun în scris. Nu de alta, dar e păcat să nu rămână pentru posteritate măcar o parte din frământările minții mele alambicate. Și în plus, ne dă ocazia să mai stăm de vorbă pe aici, măcar așa, din tastatură.
Să vă spun de la ce mi-a venit întrebarea din titlu. De la faptul că am impresia că numărul tâmpiților din jurul nostru e în continuă creștere. Și nu mă refer aici la tâmpiții de internet, să zicem. Că ăia există de mult, numai că marele internet le-a dat în ultimii ani ocazia să fie tot mai vocali și mai vizibili.
Nu, că trebuie să v-o zic pe asta, că m-am enervat de mi-a crescut tensiunea!
Ora amiezii. Mă duc, recuperez odrasla de la înalta instituție de învățământ, mă duc până la Carfurelul din comună. Că da, avem și Carfurel, nu numa Mega. Mă rugase prietena mea din capu’ satului să-i cumpăr ceva. Zic, numa bine, cumpăr și pentru noi ce mărunțișuri mai sunt.