Stăm la masă cu toții, mâncăm de seară și povestim verzi și uscate.
La un moment dat, din vorbă în vorbă, tatăl copilului întreabă copilul:
– Ce ați avut azi la gustarea de după-amiază la grădi?
Copilul răspunde la întrebare cu o altă întrebare, complet nelegată de subiect. Nu mai știu exact ce, dar ceva de genul: „De ce sunt verzi frunzele copacilor?”
Tatăl insistă:
– Eric, ți-am pus o întrebare. Crezi că ai putea totuși să îmi răspunzi la ea?
– De putut pot, întrebarea e dacă vreau!
…………………………………………………………………………………………………………..
Altă zi. Copilul își face de lucru cu ceva legouri. La un moment dat se întrerupe și mă întreabă:
– Mami, pot să mă duc să mă schimb în pantaloni scurți? (era îmbrăcat în pantaloni de trening, discuția asta având loc înainte să vină vipia de zilele astea)
– Da, du-te să te schimbi în pantaloni scurți.
– Bine. Dar mă duc când vreau eu, nu când zici tu!
– 😐
Sursa foto: Photo by Anna Shvets: https://www.pexels.com/photo/boy-in-yellow-jacket-and-white-shirt-zip-up-jacket-3771647/
Ahhha-ha-ha-ha! M-am amuzat copios. Pare ca are vorbele la el, asta micu’!
Mhm. Uneori chiar prea multe vorbe 😂
Cum le scoate! 🤣🤣
Absolut natural 😂
🤣🤣🤣
Stai sa vezi cand o creste. Pe mine ma lasa masca al meu.
O colega de la serviciu ne povesteste patania cu fi-su de 12 ani care trimetea dk pics la schimb cu sora-sa vitrega de 15 ani. Evident ca nici unul nu intelege gravitatea situatiei. Asa ca eu il iau pe junior acasa ( 10 ani) si ii explic frumos cum nu e ok sa trimita poze cu organul la amici si alte chestii din astea. La care el: De ce as trimite dk pics la prieteni?
Si eu care ma gandeam sa ii explic pe ocolite ca poate nu cunoaste cuvintele🫣🙄.
Ăsta e ca bancul ăla cu tipul care se pregătea să aibă “discuția” cu copilul, la care copilul îl întreabă: “Ce vrei să știi?” 😂
Are calități de blogger.🥰
😂😂😂
Hopaaa popa! !
Și ai doar unu, să fi văzut cum era cu doi în tandem!😁😄
🤣🤣🤣 nici nu vreau să mă gândesc!
😂😂😂😂😂😂😂😂
Bine Eric! Ia să se vadă cine e șefu’!
De parcă nu se știe oricum 🤣🤣🤣
Perioada asta cu muuuulte vorbe de duh mi s-a părut și mie cea mai cea! Avem și acum în lexicul intern al familiei expresii din acea epocă. Amuzant e că acum ( doojde ani mai tarziu) autorul perlelor le-a preluat și introdus în propria familie, cu poveștile atașate, “bențeles” :))
De aia încerc și eu să notez cât mai multe dintre ele, vreau să le pot citi și peste 20 de ani (duamneajută 🤞) ☺️
Io ti-am spus sa printezi credo-ul ala si sa-l agati pe undeva prin casa. 😂
Bine, mai poți adauga câteva de genul “Nu o sa pun copilul pe OLX la rubrica donații”, “Nu o sa-l fugăresc prin casa cu toporul” sau “Ca sa nu crească singur si orfan, o sa dotam casa cu defibrilator”. 🤣
Faza a fost că nevastă-mea a luat-o de o aripă și a aruncato pe casa scării.
Context: Avea temă de casă să deseneze un cal. Se pun amândouă să deseneze și la final se uită fiică-mea pe desen: și în urlete… dar mhamiii, ăsta nu de chh..îhî… chhalll.
Doar atât am apucat să aud:-Da futuți morții mătii de copil cu calu tău cu tot, io stau să mă chiniui să desenez un cal și nu ești mulțumită??? Am mai apucat să aud niște urlete și cum s-a închis ușa de la intrarea apartamentului și fiicămea care plângea pe casa scării. N-am avut curaju să intervin în scandal că mi-o furam și eu pentru că mă jucam counterstrike și nebuna era în stare să-mi rupă firu de la net în mijlocu celui mai important game de CS.