Am tot vrut să vă povestesc, dar cumva cred că încă nu am reușit să îmi revin din uluiala norocului care a dat peste mine săptămâna trecută. Iar norocul ăsta a fost, nici mai mult, nici mai puțin, decât faptul că am rămas singură acasă timp de patru, dada, 4 (patru) zile întregi. Bine, prin singură se va înțelege cu câinii și pisica. Dar fără alte ființe umane în jur. Pentru prima dată în patru ani și ceva de când există fiul nostru copilul pe lumea asta, a fost plecat undeva fără mine, numai cu tatăl lui. Și asta nu numai preț de câteva ore sau o zi, ci timp de patru zile întregi-întreguțe!
Author: Iulia
M-am săturat de mămiki
Mămikile sunt de mai multe categorii – alea care scriu miau ca pisica, dar au impresia că nu contează gramatica și exprimarea, „k ce kontează… se intzeleghe k am vrut să skriu, da?????” Apoi sunt alea care știu să scrie relativ corect, ba chiar fac diferența între care și pe care sau știu pluralul corect al cuvântului succes. Eh, indiferent din care categorie fac parte, mămikile se coalizează numai cu specimene de aceeași teapă. Specimene care pun la îndoială ceea ce le spune pediatrul și optează să se informeze de pe feisbuc, specimene care își tratează copiii exclusiv cu uleiuri esențiale în loc să îi ducă la medic, specimene care le zic de deochi la copii când ăia fac convulsii sau nu îi scot afară din casă în primele 40 de zile, ca să nu îi tragă curentul. Și multe altele, din același registru.
Dialoguri matinale #5.1 și 5.2
Copilul urma să plece de acasă pentru 4 zile, împreună cu tatăl lui și împreună cu o fetiță plus tatăl aferent ei.
Excursia, planificată de mult și foarte așteptată. Toate bune și frumoase până în dimineața plecării. Când s-a dezlănțuit jihadul lacrimilor și jelaniei. Copilul nu mai voia neam să plece de acasă fără mă-sa.
Dialoguri matinale #4
Se trezește copilul de dimineață, de data asta fără a necesita asistență la trezire din partea părinților săi.
Coboară, se întâlnește cu tac-su.
Interviu cu Mihai Vasilescu
Că tot a fost ieri zi cu Moș și cadouri și d-astea, m-am gândit să vă fac și eu astăzi un mic cadou și să vă ofer un interviu cu un domn aflat în floarea vârstei și în cea mai bună formă a vieții sale (ce, rotund e o formă, da?).
Așadar, azi vă ofer ocazia unică de a arunca o privire prin cotloanele minții lui Mihai Vasilescu – omul, bloggerul, legenda!
Cum am pierdut unul dintre câini
Și în timp ce prin cap mi se derulau cele mai apocaliptice și negre scenarii, intru înapoi în casă, cu gândul să îl sun pe Fritz, să lase dracului și plimbare și tot și să vină urgent acasă, că am pierdut cătzaua. Pun mâna pe telefon, stau cu inima cât un purice anemic, că de multe ori ăsta n-are semnal prin pădure pe unde bântuie cu câinii… Sună… O dată, de două ori… Într-un târziu îmi răspunde…
Bobiță gătește – Pâinea puturosului
Ieri mi-am dat seama, așa, pe la ora prânzului, că nu stăm prea bine la capitolul pâine. Firește, că doar orice om organizat rămâne fără d-astea gen pâine, țigări fix când e zi liberă…
Am stat oleacă în bucătărie, m-am scărpinat sub scufie, am analizat cam ce opțiuni aș avea. Pâine la benzinărie sigur nu găseam, așa că am făcut un inventar rapid și am decis să trântesc și mai rapid o pâine. Unde rapid era un aspect destul de esențial, din motive de copil care stă el bine la multe capitole, dar la ăla cu răbdarea mai are de lucru.
Așa că am făcut „pâinea puturosului”…
Dialoguri matinale #3 care au avut loc la ceas de seară…
Le deschid punga cu pufuleți (că eu eram între ei în mașină), se înfig amândoi cu ghearele în ea de ziceai că-i ultima masă de care o să aibă parte. Plecăm spre Brașov. În mașină cântă muzica, e cald și bine, plozii mari se îndoapă cu pufuleți, plodul mic (frățiorul Emmei) doarme cu clăbuci, adulții stau de vorbă, all’s well in the world.
O dimineață obișnuită
Mă trezesc ca omul, mă rostogolesc din pat și ajung cumva, cumva, în bucătărie. Pentru cei care nu mă cunosc, eu sunt departe de ceea ce ai putea numi „o persoană matinală”. Dimineața sunt mai degrabă o combinație între un Grinch, o harpie și un dragon. Asta până reușesc să îmi torn pe gât prima cană de cafea. După asta, harpia și dragonul pleacă, mai rămâne un pic Grinch-ul.
De ce să NU îți iei câine
Știi că viața unui câine e muuuuuult mai scurtă decât a ta, da? Ești conștient că la bătrânețe s-ar putea să orbească, să surzească, să sufere de incontinență, dureri de articulații și câte și mai câte? Și știi că va trebui să fii acolo pentru el și atunci? Oricât de tare ar durea? Și doare, crede-mă. Doare al naibii.
Dialoguri matinale #2
Sâmbătă dimineața, ora 7:00. Din camera alăturată dormitorului se aude: – Maaaamiiii! Vinooooo! Vin, că […]
La mulți ani, Mihai!
Azi e ziua unui om care, în ciuda faptului că nu ne-am văzut niciodată față […]
Voi vă simțiți vinovați pentru ceea ce aveți?
Discutam zilele astea cu o prietenă despre niște pachete pe care urma să le facem, […]
Bobiță gătește
Pentru cine a deschis televizoarele mai târziu, Bobiță sunt eu. Și pentru că vreau, nu […]
De ce nu mai sărează sarea cum trebuie?
Nu știu alții cum sunt, dar eu în ultimii ani am o problemă. După cum […]
Dialoguri matinale #1
Miercuri dimineața. Din camera învecinată se aude brusc: –Maaaaaaaaaaaaamiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii! Maaaaaaaaaaaaaaamiiiiiiiiiii, trezește-măăă! Mă uit la ceas […]
Hello World!
Am deschis oficial taraba 🙂