Sper ca data asta să rămână aici numai ca amintire amăruie a unui moment foarte greu din viața mea, a noastră, a tuturor celor cu capul pe umeri.
Ar fi multe de spus, dar le-au spus deja alții, mult mai pricepuți la asta decât mine.
Sper ca data asta să rămână aici numai ca amintire amăruie a unui moment foarte greu din viața mea, a noastră, a tuturor celor cu capul pe umeri.
Ar fi multe de spus, dar le-au spus deja alții, mult mai pricepuți la asta decât mine.
… primești jucăria din poză și te bucuri de ea ca un copil la standul de vată pe băț 😂
Pentru cine nu înțelege motivul bucuriei mele (probabil oricum greu de înțeles pentru multă lume), vedeți aici.
O zi ca oricare alta. Eram în baie, îmi aplicam tencuiala aia care mă face uneori să arăt și eu ca un fel de om, așa.
Apare fiul nostru, copilul. Studiază inițial fără vreun cuvânt ce fac.
Am fost cât pe ce să declar azi ziua în care mă cert cu prѻștii pe interneți, că na, uneori mă mai plictisesc și eu. Da aparent nu suficient de tare, că am renunțat destul de repede.
Discutăm azi despre 2 categorii de prѻști – prѻstul fudul și prѻstul analfabet funcțional.
V-am mai povestit eu cu alte ocazii că pe la noi prin casă par să se întâmple uneori fenomene dubioase prin care diverse lucruri dispar în moduri absolut inexplicabile și de neînțeles.
Problema e că până acum au fost obiecte de mici dimensiuni (vezi casca din povestea de mai sus), dar acum molima disparițiilor pare să se întindă atât asupra unor obiecte tot mai mari – cum ar fi, de exemplu, ciocane.
Atenție, urmează un text posibil lung (încă n-am idee ce va ieși) și posibil dezlânat, posibil și cu niște văicăreli, naiba știe.
Așa că dacă n-aveți chef de așa ceva, mai bine dați cu skip de pe acum, să nu vă enervați c-ați pierdut vremea citind aberații. Mă rog, nu e ca și cum de obicei scriu numai cugetări profunde, analizând chintesența vieții, a binelui și a răului și despicând în 16 nodul gordian al tuturor problemelor existenței, da înțelegeți voi ce vreau să zic. Sper.
Am decis ca, pe lângă nemuritoarele vorbe de duh ale plodului din dotare (pe care, sinceră să fiu, le scriu preponderent pentru mine, să le mai pot citi peste ani), să încep să vă împărtășesc și din vorbele cu care mă mai blagoslovește uneori Musiu Soț.
Începem așadar cu 2 mai recente.