IuliaAvând în vedere faptul că, după cum vă povesteam zilele trecute, fi-miu s-a ales cu minunea de boală numită gură-mână-picior, am zis că tre să merg cu el la pediatru, să îl vadă, să fiu sigură că ăsta e diagnosticul și să vedem dacă îmi recomandă vreun tratament anume.
În plus, voiam să știu cât de contagios e posibil să fie și dacă pot sau nu să îl expediez la bunici în weekend.
Așa că mă apuc să mă îmbrac, să execut tencuiala care mă face să arăt a semi-om și apoi mă apuc să pregătesc și copilul.
Îi înmânez hainele cu care să se îmbrace, protestează că nu îl las să meargă îmbrăcat așa cum era (vă povestesc și despre asta, cu altă ocazie), dar până la urmă acceptă. Și are loc următorul dialog:
– Da de ce trebuie să merg la medic?
– Pentru că trebuie să știm sigur care este diagnosticul, dacă ai boala asta pe care presupun eu că o ai sau dacă este altceva.
– Și dacă am boala asta de care zici tu, atunci ce?
– Atunci vedem ce ne recomandă domnul doctor.
– Dar la Lumi și Marse pot merge în weekend? (n.a. Lumi și Marse sunt părinții mei)
– Nu știu, și asta o să ne spună domnul doctor.
– Păi de ce să ne spună el? Că el e medic de copii, și eventual de oameni mari, nu se pricepe el la bunici!
*******************************************
Asta e mai veche, da trebuie s-o scriu, în primul rând ca să nu o uit.
Tatăl copilului se pregătește de un weekend cu motocicleta pe circuit. Și având în vedere faptul că circuitul se află la unde întoarce vântul și apoi a doua la dreapta, omul își face niște cumpărături, să aibă și gura lui – câteva ape, câteva beri, una, alta.
Printre una-alta alea, vreo 2 pungi de chipsuri și vreo 2 de pufuleți. Pe care cu mârșăvie le dosește în portbagajul mașinii, pentru a nu fi descoperite de micul troll pofticios.
Însă, evident că lucrurile nu merg cum le planifici când deții un troll din ăsta, așa că piticania le descoperă și își cere obolul: o pungă de pufuleți.
Vine victorios cu ea în casă și mă roagă să îl ajut să o desfacă, după care se apucă să molfăie tacticos. După vreo 10-15 pufuleți, îl văd că se ridică de la masă.
– Unde te duci?
– La tata, în garaj, să îl ajut cu bagajele!
– Bine, du-te!
Nu zice nimic, dar se întoarce din drum și mai molfăie vreo 2 pufuleți. Dă să plece iar. Până la ușă, termină de molfăit proviziile din gură, așa că revine la pungă. Mai îndeasă vreo 2 pufuleți, dă să plece iar. N-ajunge bine la ușă, că face iar cale întoarsă la punga lăsată pe masă.
Repetă baletul ăsta de câteva ori. Într-un final, îi zic:
– Măi, mamă, da ia punga de pufuleți cu tine și du-te cu ea cu tot la tata!
Se uită la mine ca la ultima curcă incompetentă, după care îmi aruncă:
– N-o iau cu mine, că dacă îmi cere?!?!
🤷♀️
🤣🤣🤣🤣
Scot astia mici niste bombe din ei. Le dau din inima si cu intonatie!! Ai mei au adaugat si datul ochilor peste cap…
Daaaaa! Aștept și eu cu curiozitate când va apărea primul dat de ochi peste cap 😂😂😂
Să nu aștepți, Doamne fere, că eu nu știu cum să scot din program această acțiune la care madmoazela a devenit maestră emerită. 7 ani!!!!!!!!!! Ne face din vorbe cum vrea ea 😁
Ah, bun, deci teoretic mai am un an 🤣🤣🤣
Demne de o antologie!
Chiar antologie nu știu, dar sper măcar că dacă le scriu aici nu se vor pierde și poate o să le citim împreună când va fi mai mare și ne vom amuza 😁
😂😂😂😂😂😂 delicioase dialogurile voastre!
Adevărul e că sunt amuzante 😁
Delicios piciul! Și-o să devină și mai interesant să-i citim aici istețimile ❤
Mie mi-a apărut notificare de mail cu blogul, și postarea pe fb prima
Să sperăm că o să mă țină balamalele să notez tot ce-o mai debita, că până acum pare promițător 😂
Bun, deci notificările pe mail par să funcționeze, înseamnă că n-am stricat nimic (încă 😁).
Iar fb-ul e o janghină… Adică mna, mă bucur că a ajuns postarea la voi, dar nu îmi place modul în care a trebuit să o fac să fie vizibilă 😐
Nepoțica din dotare dă semne serioase de acum. După ce a identificat eronat o căprioară drept cangur a început să i se pară amuzant ca de cate ori o întreabă un adult ce animal este in poză să spună camgur indurent dacă ăla e pisica sau maimuță. Și hihihi. Acum au dus-o părinții la zoo să vadă un cangur. “Uite, ce animal e aici” Răspuns printre hihihi urî. “căplioală”. Așa-i trebuie fiică-mi! Dacă la 2 ani jumate face așa, așteptăm episoadele viitoare.
🤣🤣🤣 sunteți pe drumul cel bun!
🤣🤣🤣
Auzi la el. Daca ii manca din bunatate de pufuleti.
Eu tot imi zic sa notez nazbatiile juniorului. Ca de la o vreme incep sa uit.
Aia cu doctorul am patit-o si eu. Doar ca tu ai povestit-o mai frumos😃
Domnisorul trece intr-a 6a si cand au fost ieri in vizita in noua clasa si la noul invatator, i-a comunicat lui Meester Ken (invatatorul) ca el spera sa aiba parte de un an plin de provocari 😁. E de altfel si ultimul an inainte de a trece la liceu. Aici sunt 6 de primara si 6 de liceu. Sunt curioasa cum si ce o sa fie🫣.
Wow, ce băiat mare ai! 🥰
Mult succes și să aibă parte de cât mai multe provocări. Astea ne fac ceea ce suntem, până la urmă.
Ohooo cand si-o da ochii peste cap si o mai zice precum dracul ala al meu mare in drum spre camera lui“doamne ce o fi apucat-o pe femeia asta” primul instinct a fost sa arunc un papuc dupa el, apoi mi-am dat seama ca muntele de 1,80 si 80 kg nu simti nimic am spus sec “lasatul cardului pe masa in secunda asta a apucat-o”. S-a facut liniste a lasat cardul si a disparut. Ca sa intelegi contextul eu pe la 3 m-am apucat sa încoclețez bagaje ca joi dimineata plecam in State si eu inca lucrez si maine. Asa ca spal usuc si calc haine in pentru o luna dat stam acolo. Amandoi ori se joaca pe computere ori mananca ori cel mare e la mândra acasa sau mândra aici la mine. De 3 zile ii spun sa imi dea hainele toate la spalat ca altfel nici chiloti nu o sa aibe si o sa imi planga pe acolo. Ma apuc sa scot singura si gasesc haine murdare in dressingul lui inghesuite care pe unde de el cand strange tot ca vine mândra.Evident ca m-au apucat dracii si l-am luat la vira ca mai tre sa bag si azi o masina si un uscator ca e putoare.Evident ca el idi rotește ochii precum emoticonul ala de imi vine sa 😡😡😡😡😡 apoi imi aduc aminte ca nu are nu stiu ce cortex dezvoltat la varsta asta si ca am de asteptat pana spre 20 ani sa se destepte.
Absolut savuroase episoadele, cred că vă lasă destul de des fără replică🙂
Dada, destul de des. Mă oftic numai că efectiv nu reușesc să le rețin pe toate. Iar apoi, să mai găsesc și timp să le scriu. Dar măcar unele încerc să rămână scrise 🙂
Cuuuum să împarți pufuleții? Nevăăăr! 🤣🤣🤣
Logica cu doctorul de bunici e chiar evidentă, cum de nu ne-am prins până acum?
#NeverSharePufuleți 😂😂😂
Mi am amintit instant cum, acu’ cinșpe doojde ani, fiu-meu ascundea ciocolata “lui” și (da!) pufuleții “lui” de răul lu’ tată-su! Am subliniat “ai lui” pentru că la noi în familie, din cauză de odraslă unică, totul se-mpărțea “frățește” la trei. Atâta doar că porțiile uitate sau lăsate pe te miri unde erau imediat reperate de capul familiei și dispăreau miraculos în secunda doi. Avea și bietul copil dreptatea lui! :)))
Ah, uitam, porțiile de tort sau alte prăjituri cu cremă puse în frigider erau pavoazate cu stegulețe confecționate din scobitori și etichete din alea de lipit pe caiete, cu numele proprietarului scris citeț cu majuscule! :))) …
Ahahaha, bine că nu i-a trecut așa ceva prin cap și lu fi-miu, că și la noi se întâmplă fix la fel – totul se împarte frățește la 3, iar ce nu se îngurgitează, se confiscă & halește de către domnul soț cu cea mai mare viteză 😂
Să menționez și momentul în care căutând un anume tricou în dulapul odraslei am dat de trei bomboane de ciocolată storcite într-o pereche de pantaloni scurți?! Ăla a fost punctul în care am decis că domnul soț tre să-și țină poftele-n frâu!
🤣🤣🤣🤣🤣
Bomboane storcite în dulap nu am găsit, dar ou + ciocolățică Kinder leșinate în rucsăcelul de grădi, da 😁