Alandala

Îngerașul păzitor

Sâmbăta e ziua în care copilul merge la bunici. Mai exact, la părinții mei. Am mai povestit și cu altă ocazie despre ai mei și despre diversele lor… să le zicem mici particularități. Una dintre acestea fiind faptul că tata pierde frevcent lucruri (de cele mai multe ori valoroase, precum portofel, telefon, schiuri…), iar pe mama o apucă toate pandaliile când se întâmplă asta.

E însă la fel de adevărat și faptul că în 99,9% din cazuri, tata recuperează obiectele pierdute fără pagube, prin diverse concursuri de împrejurări. Chestie care o exasperează și mai tare pe maică-mea, pentru că pur și simplu nu înțelege cum poate să aibă un singur om atâta baftă.

Alandala

Coșmarul toaletelor publice

Nu știu alții cum sunt, dar mie mi-e groază de toaletele publice. Nu-mi plac și le evit cât de mult pot. Uneori însă, când te trece, te trece și n-ai de ales, că vezica are o minte proprie.

Ca idee, în proporție de 99,9% folosesc buzile (hai să nu ne mai ascundem după deget, o budă e o budă și pace) publice numai pentru pipi. Nu fac treaba ailaltă decât dacă situația e absolut disperată, adică d-aia cu transpirații calde-reci-calde-reci și dacă șansa să ajung la buda mea de-acasă e egală cu șansa de a câștiga la loto atunci, pe loc.

Gânduri

Spui sau nu spui?

Discutam acum ceva vreme cu cineva despre următoarea situație ipotetică:

Să zicem că ai niște cunoscuți, un cuplu. Nu prieteni apropiați, mai degrabă genul pe care i-ai cunoscut prin intermediul altor prieteni. Dar au trecut de nivelul de cunoștințe ocazionale, vă mai întâlniți pe la sindrofii comune gen grătare, ieșiri la bere, din astea.