idei și păreri în limita stocului disponibil
O seară de toamnă ca oricare alta. Îndes copilul în cadă, să scot din el tot nisipul pe care l-a adus cu sine de la grădiniță, precum și toate celelalte urme mai mult sau mai puțin lipicioase de care dispune. Fascinant cumva, cum niște ființe atât de mici reușesc să acumuleze atâta jeg, nu? Mă rog.
Discutăm noi despre una-alta, când, din senin, apare întrebarea următoare:
Aseară, ora cinei. Participanți: fiul din dotare și subsemnata.
Pun farfuriile pe masă, mâncarea în farfurii. Avem chiteluțe cu sos și orez cu legume.
Copilul din dotare este în vilegiatură la bunici. După cum am mai povestit pe aici, cred, copilul deține un animal de pluș sub formă de oaie.
Bine, el deține de fapt vreo 6.847 de animale de pluș, însă Oaia este esențială pentru dormit, deoarece furnizează, citez, „năniță de la codiță”. Adică trebuie musai să tragă Oaia de coadă când se pune la somn.
Urc într-o zi copilul în mașină în scopul de a-l preda la bunici pentru ziua respectivă.
Pe drum, la vreun kilometru, așa, de casă, undeva pe dreapta, au apărut niște terenuri de vânzare. Evident, semnalizate cu un panou corespunzător.
Ca orice viitor bărbat în devenire care se respectă, fiul nostru, copilul, a descoperit că, în timp ce șade maiestuos pe tron, mai poate face și alte activități decât doar să stea, pur și simplu.
Așa se face că, acum vreo două zile, în timp ce executa această activitate deosebit de importantă, a decis că ar putea să coloreze un pic.
Sau despre cum se poate transforma un copilaș blonduț și adorabil dintr-un îngeraș care cântă voios într-un drac țâfnos în mai puțin de 30 de secunde.
Sau despre cum a trolat fi-miu mărțișorul.
Iulia