– Maaaamiiii, ce poți să îmi dai bun?
– Hmmm… O pâine cu pateu?
… e azi. În caz că nu v-a venit până la ora asta nici o notificare pe telefon și n-ați apucat să citiți pe fb sau să vedeți pe instagram sau pe mai știu eu unde mai bântuiți voi, vă spune sora voastră: azi e vineri, 13 și cică e nasoală treaba.
Nu știu exact de ce, cum și în ce fel ar trebui să fie nasoleala asta și mi-e prea lene să caut acum pe gugle, dar dacă toată lumea zice că vineri 13 e nasol, apoi așa o fi, cine sunt io să contrazic lumea?
Nu știu dacă v-am mai zis, dacă da, mă iertați, că mă știți de senilă, dacă nu, vă spun acum: plăcerea mea vinovată e să mă uit pe youtube. Nu, nu la videoclipuri cu pisici și căței, că de d-astea am parte zilnic. Îmi place să mă uit la lucruri care să îmi folosească la ceva. De exemplu, mă antrenez să îmi înving procrastinarea uitându-mă la clipuri despre cum să învingi procrastinarea în mod eficient. Încă mai studiez :))
Ei, unul dintre canelele la care mă uit este al unei influențărițe din UK. Tipa are 3 copii și postează mult conținut orientat spre mame – curățenie, rețete, organizare, d-astea. Dacă sunteți curioși, canalul ei e ăsta. Și pentru că îi merge așa bine canalul, a decis să vrea cumva să ofere ceva înapoi comunității ei, așa că a decis să lanseze o nouă serie de clipuri, în care merge să facă curățenie acasă la oameni care o urmăresc și care au nevoie de ajutor în sensul ăsta. Gratuit, firește.
Dacă tot s-a inflamat tot internetul zilele astea pe tema lui Teambuilding, am zis să mă uit și eu la el, să îmi dau seama în ce tabără să mă încadrez – a opăriților fierți pe von Trier și Tarkovsky, care nu mai suportă atâta „nămol” cinematografic, sau a ălora care consideră că o hăhăială nu poate strica și nu, culmea, nu te face mai prost. La fel cum ne-uitatul la Teambuilding nu te face neprost.
Nfine. Divaghez. Nu mă apuc să fac aici recenzie de film, nici nu mă pricep, nici n-am pretenții că aș fi în stare. Ce vreau să vă povestesc însă are o oarecare legătură cu filmul, în particular cu personajul matracucei de la HR.
Stai la calculator, muncești. Ți se face poftă să iei o pauză și să fumezi o țigară. Pleci spre bucătărie cu gândul să iti faci pohta ce-ai pohtit.
Ajungi în bucătărie, te uiți ca vaca, că nu mai știi neam ce dracu cauți acolo. Te apuci să ronțăi niște alune, dacă tot te-ai împiedicat de ele. Apoi bei un pahar de apă, cică hidratarea e bună (și) la creer.
Mai adineauri am zis să mă apuc să fac ceva de băgat la ghiozdan pentru prânzul de azi. Pentru mine și soț aveam în plan un stir fry de porc cu legume. Și cum știu că fiului nu-i gâdilă papilele gustative genul ăsta de mâncare, am zis să îl întreb ce ar dori domnia sa să servească la prânz.
Și pentru că toate teoriile moderne de perănting zic să-i dai copilului opțiuni, să îl lași să ia decizii, să fie autonom și d-astea, m-am executat, ca o mamă modernă ce mă aflu.