În poza care ilustrează articolul de față, câinele din imagine, Fred pe numele lui, avea în jur de 8 luni. Iar burta mea avea 8 luni jumate. Poza e făcută la Alba Iulia, în 29 iulie 2018. Fix două săptămâni mai târziu îl evacuam pe fi-miu din garsoniera lui confortabilă. Dar în ziua aia eram la expoziție cu câinii și-mi alergam burta prin ring de-mi sfârâiau călcâiele. Asta așa, în caz că mă mai întreb vreodată de ce-i așa zbuciumat copilul ăsta.
Așadar, acum patru ani și jumătate, într-o zi de luni, la ora 08:45, a intrat în viața noastră fiul nostru, copilul. Urlând din toți bojocii și cu o mică tăietură de bisturiu pe frunte, pentru că nici atunci n-a avut stare, n-a putut să stea locului să termine oamenii ăia ce aveau de făcut și să-l scoată la lumină, așa că s-a foit și s-a zbânțuit și s-a ales cu fruntea crestată încă dinainte de a ieși din burta mă-sii.
