Alandala

Amuzantul zilei

Povestea Mara ieri despre domnul care a luat-o practic la unșpe metri că n-a făcut copii suficienți [și când zic „domnul” o spun în cel mai eufemistic mod posibil, ca să nu scriu acilea vorbe precum moluscă decerebrată sau cretin sau altele asemenea]. Și firește, dacă mi s-a părut de noaptea minții acel personaj, a trebuit să-mi arunce Murphy neîntârziat unul similar în cale și mie, doar câteva ceasuri mai târziu.

Dar înainte să vă povestesc replica de noaptea minții a respectivei persoane (cu care am avut de-a face live, nu pe interneți), trebuie să vă relatez mai întâi partea a doua a conversației, că apoi oarecum se explică prima parte.

Copii

Dialoguri cotidiene 5

Asta e mai veche, de prin toamnă, dar n-am apucat să v-o povestesc din motive, așa că recuperez acum.

Scurt preambul explicativ: pe drumul care duce spre satul nostru se efectuează niște lucrări care implică niște șanțuri săpate pe marginea drumului și niște țevi/conducte. Am înțeles de prin vecini c-ar fi vorba despre ceva legat de sistemul de apă, dar mai multe nu știu și nici nu m-am documentat pe subiect, că nu m-a pasionat în mod special.

Alandala

Dialoguri la ceas de seară #8

O seară de toamnă ca oricare alta. Îndes copilul în cadă, să scot din el tot nisipul pe care l-a adus cu sine de la grădiniță, precum și toate celelalte urme mai mult sau mai puțin lipicioase de care dispune. Fascinant cumva, cum niște ființe atât de mici reușesc să acumuleze atâta jeg, nu? Mă rog.

Discutăm noi despre una-alta, când, din senin, apare întrebarea următoare:

Copii

Nu înțeleg #4

Inițial scrisesem ditamai introducerea la textul ăsta, dar apoi am șters-o și am decis să mă rezum la a relata faptele (așa cum le-am văzut și le-am perceput eu). Și la a-mi pune întrebări legate de ceea ce am văzut.

După cum unii dintre voi știți deja, am fost cu potăile din dotare la expoziție. Era prima zi din cele două, iar eu așteptam la intrarea în ring să intru să o prezint pe potaia Hanna.