Copii

Nu înțeleg #4

Inițial scrisesem ditamai introducerea la textul ăsta, dar apoi am șters-o și am decis să mă rezum la a relata faptele (așa cum le-am văzut și le-am perceput eu). Și la a-mi pune întrebări legate de ceea ce am văzut.

După cum unii dintre voi știți deja, am fost cu potăile din dotare la expoziție. Era prima zi din cele două, iar eu așteptam la intrarea în ring să intru să o prezint pe potaia Hanna.

Alandala

Tu ai putea?

Mă uit de vreo săptămână-două cu domnul soț la un seria de pe Netflix, Lista Neagră îi zice – detalii aici și aici, dacă vă interesează.

Serialul destul de tâmpițel pe alocuri, îți cam vine să dai cu basca de pământ în anumite situații, dar una peste alta, suficient de ușurel încât să îți limpezești creierii după o zi lungă.

Alandala

Cavalerii cruciadelor abandonate

Am (re)descoperit în ultimele zile o specie de tâmpiței oameni care-mi plac deeeeeosebit de mult. Not. Și anume fix ei, cei din titlu – cavalerii cruciadelor abandonate.

Dar ca să înțelegeți despre ce bat eu câmpii cu spor aici, haideți să vă fac un scurt profil al acestor personaje, că sigur aveți și voi astfel de specimene prin preajmă sau le-ați întâlnit măcar o dată în viața reală ori în cea online.

Alandala

În spatele telefonului inteligent

Azi, oleacă mai devreme, mă scăpa și anume un pipilică, scuzați-mi franceza. Lucru de altfel deloc neobișnuit, atât în mod normal, cât mai ales pe căldurile astea, când în timp ce beau niște apă mă gândesc deja cu poftă la data viitoare când voi bea niște apă.

Așa. După cum ziceam, m-a tăiat mai sus numita nevoie fiziologică. Am acționat în consecință și m-am dus la budă. Aici, în paranteză și între noi fie vorba, am avut o revelație, legată de vorba aia cu „locul unde regele merge singur”. Mhm. O fi mergând singur dacă n-are copii sau câini. Că io am deja vreo 6 ani de când nu mai știu cum e să mergi singur la budă. Că ori chirăie o persoană mică și bipedă după mine, ori am companie, vreau-nu vreau…

Freelancing

Nesimțirea e boală grea

Știu că probabil n-are nimeni chef de cârcoteală și chestii nașpa acu, când lumea încă se recuperează după #celecuvenite ale sărbătorilor. Dar trebuie să mă ventilez oleacă, pentru că altfel e posibil să-mi bubuie vena aia groasă.

Pe scurt, situație: mă contactează un client pentru o revizie. Asta înseamnă că textul va trece pe la un traducător, iar apoi va ajunge la mine. Treaba mea e să verific textul din punct de vedere gramatical, sintactic, ortografic și să mă asigur, de asemenea, că au fost respectate cerințele clientului final în materie de terminologie și că traducerea sună bine în limba română.